„Este de remarcat că în timp ce președintele nou ales – Maia Sandu, s-a angajat în discuții pe marginea unor probleme minore, gen scoaterea gardului din jurul Președinții, oponenții ei din cadrul coaliției PSRM - Șor s-au apucat serios de soluționarea unor probleme existențiale pentru supraviețuirea lor politică și eventuala revanșare. Păcat de irosirea șanselor, dar cum se zice – Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune! Probabil, așa ni-i soarta să mizăm aiurea...”
---

În ajunul congresului PSRM

În cadrul emisiunii sale săptămânale președintele în exercițiu, Igor Dodon, a anunțat opinia publică despre vizita sa la Moscova, care va avea loc imediat după expirarea mandatului prezidențial la 23 decembrie 2020. În mod normal, anunțul lui Igor Dodon nu ar fi trebuit să uimească pe cineva. Oricine știe că nu există pe lumea asta vreun politician străin care ar merge la Moscova mai frecvent decât Igor Dodon. Totuși, vizita la Moscova alături de un grup de colegi din conducerea partidului (min. 30.35-31.20) conține o intrigă.

Este vorba despre prima vizită după pierderea alegerilor prezidențiale și care va avea loc chiar în ajunul congresului Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). La congres urmează să fie ales liderul formațiunii și adoptat noul program politic, de acea, vizita la Moscova nu poate fi privită în afara contextului. Deciziile importante trebuie consultate și agreate de partenerul strategic. Dacă PSRM și liderii acestuia ar fi avut măcar un dram de autonomie, atunci și-ar fi soluționat problemele fără implicarea din afară. Dar nu este așa, dovadă servind nemulțumirea exprimată de unul din liderii frontului imperialist rusesc – cel care a constituit filiala din Chișinău a frontului: Rusia a pierdut Moldova și îl petrece pe Dodon în neființă.

Așadar, soarta politică a lui Igor Dodon urmează să fie decisă în următoarele săptămâni. În circumstanțele menționate, un interes deosibit îl reprezintă lista persoanelor care îl vor însoți la Moscova – va merge întreaga fracțiune, la fel ca pe 16 aprilie 2019, sau vor merge numai potențialii oponenți ai lui Igor Dodon la șefia PSRM? Un alt aspect interesant al vizitei se referă la gazde – vor avea loc întâlniri doar cu oficialii de la Kremlin sau și cu reprezentanții frontului imperialist, care critică Kremlinul pentru că a admis încercuirea Rusiei cu o centură de foc de la Marea Baltică până în Asia Mijlocie?

În orice caz, vizita colectivă la Moscova este principalul indicator al importanței acesteia. Dovadă, în acest sens, servește faptul că în aprilie 2019 Igor Dodon și curatorii săi moscoviți au reușit să asigure consolidarea fracțiunii PSRM în ajunul  jocului de șah cu coordonatorul puterii din Republica Moldova. A urmat eliminarea din politică a binevoitorului lui Igor Dodon – Vlad Plahotniuc, care i-a asigurat victoria la prezidențialele din 2016, însă fără suportul acestuia din urmă a fost imposibilă victoria la prezidențialele din 2020. Așa că Igor Dodon are ce le reproșa curatorilor de la Moscova, întrebarea e dacă are și curajul s-o facă?

Porumbei și berbeci vs. coțofene și lupi

Pentru a-și convinge curatorii de la Moscova că PSRM poate fi reanimat după înfrângerea la recentele alegeri prezidențiale, propagandiștii și locotenenții frontului imperialist rusesc au declanșat o adevărată ofensivă împotriva președintelui ales, punându-i în cârcă toate problemele pe care le-a acumulat societatea de-a lungul ultimilor 30 de ani și, în același timp, lipsindu-l de puținele împuterniciri pe care le are. În astfel de circumstanțe, tot ei recurg la metafore bizare, prezentându-se drept porumbei smeriți, păcăliți de coțofene șirete. Pentru a-și crea câmp de manevre politice, în doar câteva zile au încercat să asmută diferite categorii de cetățeni împotriva altora, numind asta preluarea inițiativei de către PSRM. Dezbinarea societății o fac deliberat pentru a nu admite cooperarea berbecilor cu lupii. Aceasta în situația când președintele în exercițiu, Igor Dodon, și liderul fracțiunii parlamentare a PSRM, Corneliu Furculiță, nu contenesc să invite președintele ales la dialog și cooperare. E, oarecum, straniu că propagandistul PSRM își permite recurgerea la astfel de metafore, știind cât de experimentați sunt cei doi politicieni. Dar nimic nu e întâmplător, exemplul menționat arătă cât de acute sunt luptele intestine din cadrul PSRM în ajunul vizitei la Moscova a liderilor PSRM și a congresului formațiunii din 3o decembrie.

Din cele menționate, se pare că fără intervenția partenerului strategic de la Moscova va fi imposibil de stăvilit confruntarea din interiorul PSRM și păstrarea unității formațiunii. Mai mult, după toate aparențele, la Moscova urmează a fi acceptată coalizarea și cooperarea de mai departe a PSRM cu Partidul Șor, care și-a demonstrat eficiența în procesul preluării inițiativei politice de către PSRM împotriva președintelui ales. Toate aceste evoluții conțin și elemente nostime pe care le lansează în spațiul public propagandiștii PSRM, atunci când vorbesc despre trădători de țară, care vor să închine Patria intereselor oligarhice și străinilor. De parcă fără mențiunile lor nu e clar cine face parte din frontul imperialist, merge la Moscova după directive și adoptă legi pe bandă rulată alături de ortacii lui Șor și Plahotniuc.  

Concluzii

Vizita la Moscova a lui Igor Dodon și a conducerii PSRM reprezintă un eveniment extrem de important pentru evoluțiile politice din 2021. De această vizită depinde:

• decizia congresului PSRM privind alegerea liderului formațiunii și adoptarea programului politic al acesteia. Sarcinile programului politic, adoptat la congresul al XII-lea din 2014, au rămas neîndeplinite. PSRM nu a putut asigura anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și aderarea la Uniunea Eurasiatică. Mai mult, PSRM a pierdut alegerile prezidențiale, iar partenerul strategic – Rusia, s-a pomenit înconjurată de conflicte pe care le-a provocat de-a lungul frontierelor sale. Noul program al PSRM ar trebui să reflecte noile problemele și soluțiile pentru acestea. Pentru PSRM dilema e cum să procedeze – să rămână în continuarea în albia trasată de frontul imperialist rusesc sau să iasă din ea. Nu e o alegere ușoară;  
• decizia privind oficializarea coaliției parlamentare cu ortacii oligarhilor fugari – Șor și Plahotniuc. Pe de o parte, cooperarea cu elementele oligarhice s-a dovedit a fi foarte eficientă, permițându-i PSRM să preia inițiativa și să țină sub presiune președintele nou ales. Pe de altă parte, cooperarea respectivă diminuează elanul propagandistic al PSRM, aducând mari prejudicii de imagine formațiunii;
• decizia privind acceptarea de către PSRM a declanșării alegerilor parlamentare anticipate. Pe de o parte, Igor Dodon are nevoie de revenirea într-o funcție publică pentru a nu fi dat uitării de către foștii săi alegători, lucru realizabil doar prin intermediul alegerilor parlamentare anticipate. Pe de altă parte, provocarea alegerilor anticipate pe fundalul pierderii prezidențialelor, coaliția parlamentară cu ortacii lui Șor și Plahotniuc, precum și luptele intestine din cadrul formațiunii, comportă riscuri imense;
• decizia privind modalitatea de finanțare a PSRM – prin filiera GAZPROM-lui ((min.0.38 – 0.46) sau prin cea a frontului imperialist rusesc, adică a noului lider al acestuia – Constantin Malofeev, care a finanțat un șir de proiecte ale PSRM. Despre acest lucru vom putea judeca după adoptarea noului program al PSRM etc.    

Este de remarcat că în timp ce președintele nou ales – Maia Sandu, s-a angajat în discuții pe marginea unor probleme minore, gen scoaterea gardului din jurul Președinții, oponenții ei din cadrul coaliției PSRM - Șor s-au apucat serios de soluționarea unor probleme existențiale pentru supraviețuirea lor politică și eventuala revanșare. Păcat de irosirea șanselor, dar cum se zice – Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune! Probabil, așa ni-i soarta să mizăm aiurea.