`... pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020 avem patru perechi de candidați bifurcați pe segmentele lor electorale. Singura miză a acestei campanii electorale e războirea între foștii aliați. Culmea e că războirea butaforică are loc pe fundalul unei adevărate pandemii...”
---

Degradarea competiției electorale

La 2 octombrie 2020 a început campania electorală pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Cel mai probabil vom avea opt candidați ce se vor confrunta pentru ocuparea fotoliului prezidențial. E dificil să se vorbească despre miza acestor alegeri. După aproximativ 30 de ani de independență, cetățenii s-au cam săturat de politicieni și promisiunile deșarte ale acestora. Oricâte au promis politicienii în ajunul alegerilor, pentru ca până la urmă să nu realizeze mai nimic: soluționarea definitivă a problemei transnistrene; transformarea Republicii Moldova într-o Elveție transcarpatică; depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană; aderarea la Uniunea Rusia-Belarus, apoi la Uniunea Vamală; transformarea Republicii Moldova în punte între Vest și Est, pentru care s-ar da bătălii geopolitice înverșunate între cele două emisfere ale globului etc.

În actuala campanie prezidențială, niciuna din temele precedente, amintite mai sus, nu mai este evocată. În schimb, actuala campania are un specific inegalabil. Nu contează atât victoria în alegeri, cât lupta între foștii parteneri, care cândva au reprezentat un tot întreg, iar actualmente au devenit inamici. Din acest punct de vedere, cei opt candidați au format, de fapt, patru dublete: Dodon-Usatîi; Filat-Șor, aceștia fiind substituiți de Tudor Deliu și Violeta Ivanov; Sandu-Năstase; și Chirtoacă-Țîcu. Lupta politică în cadrul acestor dublete arată cât de mult a degradat competiția politică și electorală din Republica Moldova.

Lupta dubletelor

Usatîi-Dodon este dubletul cu cea mai mare pondere geopolitică. Candidații la funcția prezidențială au fost nu demult un tot întreg. Unitatea lor s-a manifestat pe diverse paliere, apogeul acesteia relevându-se în perioada 2015-2016, când cei doi politicieni au inițiat proteste comune împotriva guvernării lui Vlad Plahotniuc. Apoi, în cadrul alegerilor prezidențiale din 2016, când Usatîi l-a susținut pe Dodon în cel de-al doilea tur de scrutin, asigurându-i victoria celui din urmă. Ambii au întreținut relații cu diferite centre de influență la Moscova. Igor Dodon a reușit să se apropie de cele mai înalte cercuri de la Kremlin, ajungând să facă parte din frontul imperial rusesc în Republica Moldova. Pe de altă parte, Renato Usatîi a menținut relații strânse de afaceri cu șefii căilor ferate din Rusia, apropiați ai președintelui Vladimir Putin încă din perioada fondării și activității furtunoase a cooperativei “Ozero”. Odată cu înlăturarea lui Vladimir Iacunin de la cârma căilor ferate rusești, ar fi început și problemele lui Renato Usatîi cu partenerii săi din Rusia. Comun între Dodon și Usatîi mai este și atitudinea lor de venerare a liderilor autoritari din spațiul eurasiatic. Astfel, Igor Dodon își exprima fără jenă încântarea față de Vladimir Putin, declarând că îi invidiază pe cetățenii ruși pentru că au un lider ca Vladimir Putin, iar Renato Usatâi afirma că Lukașenco e un exemplu pentru el și că ar fi bine ca Republica Moldova să aibă un sistem de guvernare similar cu cel din Belarus.

Unitatea de nezdruncinat dintre Igor Dodon și Renato Usatîi s-a surpat atunci când ultimul a înțeles că Igor Dodon este, de fapt, confidentul lui Vlad Plahotniuc, lucru care s-a confirmat mai târziu. Astfel, adresându-se în ianuarie 2020 în instanța din New York, Plahotniuc, a dezvăluit că anume el a întreprins măsurile necesare pentru înlăturarea formațiunii lui Renato Usatâi din campania parlamentară din 2014, asigurându-i, în consecință, victoria electorală formațiunii lui Igor Dodon.  Mai mult, recent unul dintre consultanții politici ai lui Plahotniuc a recunoscut că revenirea, în 2016, la procedura alegerii directe a președintelui Republicii Moldova este, de asemenea, opera lui Vlad Plahotniuc, care i-a asigurat victoria lui Igor Dodon prin menținerea censului de vârstă de 40 de ani pentru candidați, cens valabil pentru Dodon, nu și pentru Usatîi.

Actualmente, având confirmarea cooperării dintre Dodon și Plahotniuc, Renato Usatîi consideră că primul a complotat întotdeauna împotriva sa, acuzându-l pe Igor Dodon de implicare și în persecuțiile cu care se confruntă în Rusia, unde i s-au deschis dosare penale. Astfel, în circumstanțele menționate, unitatea de altădată a celor doi, deocamdată, nu mai este posibilă. Și ce au cei doi de clarificat acum? Un lucru mai vechi – cine dintre ei doi e balabol? Recent, în această dispută au apărut elemente care pare să-i dea dreptate lui Renato Usatîi.

Dubletul Filat-Șor este al doilea ca pondere, cu impact major asupra climatului moral din societatea moldovenească. Sigur, cei doi nu se pot confrunta direct în actuala campanie electorală, de aceea, ei sunt reprezentanți de către substituenți. Dar s-o luăm pe rând, arătând cât de solid a fost parteneriatul celor doi, când Vlad Filat și Ilan Șor reprezentau un tot întreg armonios. Relațiile dintre ei au început în 2010, când Vlad Filat era prim-ministru, iar Ilan Șor businessman. Există multe versiuni ale începutului prietenii celor doi. Una dintre versiuni afirmă că Șor a dorit să dețină monopolul asupra duty free–urile de la intrările și ieșirile din Republica Moldova. Datorită premierului Filat, businessmanul Șor a reușit să-l înlăture dintr-o afacere similară pe omului de afaceri francez, Franck Charles Arif, patron al companiei Le Bridge. După operațiunea reușită în favoarea lui Ilan Șor, CEDO a obligat Republica Moldova să-i achite cetățeanului francez despăgubiri în valoare de 35 milioane lei. Așa s-ar fi cimentat relațiile dintre Șor și Filat.

Fără dubii, cementul care i-a unit pe cei doi a fost tare. Dovadă este incidentul bizar, care a pus la încercarea parteneriatul lor. Vorba e că afaceristul Ilan Șor începuse la un moment să se considere mai important decât însuși premierul Vlad Filat. Astfel, în martie 2011, la una din intersecțiile din Chișinău, cortegiul lui Ilan Șor nu i-a acordat prioritatea cortegiului premierului Vlad Filat. A izbucnit un scandal, care foarte rapid a fost mușamalizat, punând în evidență cine totuși e mai important în Republica Moldova. Ponderea figurilor și importanța acestora a fost demonstrată societății în septembrie 2011, când afaceristul Ilan Șor și-a jucat nunta în Palatul Republicii, aflat la balanța Cancelariei de stat, adică în subordinea premierului Filat. Parlamentul Republicii Moldova care își desfășura lucrările în Palatul Republicii nu și-a putut desfășura activitatea timp de o lună de zile, cât a durat împodobirea sălii de dezbateri pentru nunta afaceristului. Dar adevăratele podoabe ale nunții lui Ilan Șor au fost scumpii oaspeții: ex-președinții Vladimir Voronin și Petru Lucinschi; actualul președinte, Igor Dodon; ministrul Justiției, Alexandru Tănase etc.

Parteneriatul Filat-Șor, inclusiv cu nuanțe intime, a durat până în octombrie 2015, adică până când i-a convenit lui Vlad Plahotniuc. În calitatea de principal inculpat de furtul miliardului, Ilan Șor a scris un denunț despre mituirea lui Vlad Filat cu $250 milioane! Au trecut tocmai cinci ani de atunci și actualmente Vlad Filat se consideră victima celor doi, care între timp au devenit fugari și pe care Procuratura Generală îî consideră principalii beneficiari ai furtului miliardului. Pentru cetățenii jefuiți și dezamăgiți ai Republicii Moldova e important să înțeleagă ce vor să dispute în alegerile prezidențiale cei doi foști parteneri – Filat și Șor, prin intermediul substituenților Tudor Deliu și Violeta Ivanov? Un lucru foarte simplu. Cine s-a comportat mai moral – Vlad Filat sau Ilan Șor? Vorba e că o bună parte dintre cetățenii moldoveni consideră că toți politicienii sunt hoți. Cei care se împart cu o mică parte din cele furate cu cetățenii sunt buni, iar cei care nu procedează așa sunt răi. Astfel, dubletul Filat-Șor are o mare importanță pentru consolidarea eticii politice moldovenești. 

Dubletul Andrei Năstase vs. Maia Sandu este unul de clarificare cine dintre ei a avut o contribuție mai mare în lupta împotriva regimului lui Vlad Plahotniuc. Competiția lor este una principială. La bază stă principiul parității. Andrei Năstase s-a retras din competiția prezidențială din 2016 în favoarea Maiei Sandu, deci, acum e rândul ultimei să se retragă în favoarea primului. În acest context, Andrei Năstase insistă: ACUM e timpul să spunem DA!. De cealaltă parte, Maia Sandu nu este de acord, afirmând că: E vremea oamenilor buni! Cine să-i mai înțeleagă pe Năstase și Sandu în lupta lor principială? Un lucru e clar, disputa celor doi îi aduce o mare satisfacție lui Igor Dodon, în special fiindcă încrâncenarea celor doi pare a fi ireconciliabilă.

Dubletul Octavian Țîcu vs. Dorin Chirtoacă este unul de factură strict unionistă. Octavian Tîcu este succesorul doamnei Ana Guțu la cârma Partidului Dreapta, care și-a modificat denumirea în Partidul Unității Naționale (PUN). Pe de altă parte, Dorin Chirtoacă este succesorul lui Mihai Ghimpu la cârma Partidului Liberal (PL). Mihai Ghimpu și Ana Guțu s-au aflat într-o unitate beton în cadrul PL până la despărțirea din 2013. La prezidențialele din 2016 au candidat ambii, diferența dinte ei fiind redată de sloganele electorale. Astfel, sloganul Anei Guțu a fost: Împreună facem Unirea!, iar sloganul lui Mihai Gimpu – Uniți pentru Unire!  După toate aparențele, în actuala campanie electorală, Octavian Țîcu și Dorin Chirtoacă vor clarifica cum e totuși mai bine – să fim Împreună sau să fim Uniți pentru Unire? Aceasta este marea miză a celor doi candidați unioniști la prezidențialele ce se apropie!  

Concluzii

Așadar, pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020 avem patru perechi de candidați bifurcați pe segmentele lor electorale. Singura miză a acestei campanii electorale e războirea între foștii aliați. Culmea e că războirea butaforică are loc pe fundalul unei adevărate pandemii.