Place sau nu place, țara se va reface...(Нравится, не нравится — а страна оправится). Op-Ed de Victor Pelin

Evoluția proceselor politice din Republica Moldova depinde în mod cardinal de evoluția situației din regiune. Actualmente, detensionarea situației explozibile din regiune depinde de deciziile președintele Rusiei Vladimir Putin. Având în vedere pledoaria PSRM în favoarea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică, în care domină Rusia, pentru a clarifica perspectivele Republicii Moldova este oportun să parafrazăm conceptul determinist al președintelui Putin: place sau nu place, dar țara se va reface, cu ajutorul României sau în cadrul acesteia...
---

Prilej de optimism pentru unii și de îngrijorare pentru alții

Ședința comună, din 11 februarie 2022, a guvernelor Republicii Moldova și României s-a dovedit a fi încurajatoare pentru cetățenii cu viziuni pro-europene și pro-românești Mai cu seamă că ea a avut loc pe fundalul deteriorării dramatice a securității regionale. Evenimentul menționat reprezintă o confirmare a dezvoltării parteneriatului strategic, îndreptat spre sporirea cooperarea bilaterale în diverse domenii de interes major, urmărind beneficiul cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului. Prilej de optimism este și faptul că, deși se schimbă guvernele, parteneriatul strategic își demonstrează continuitatea. În acest sens, merită menționat faptul că ședința comună a guvernelor din 11 februarie se înscrie în logica semnării, la 23 noiembrie 2021, a Foii de parcurs privind domeniile prioritare de cooperare Republica Moldova și România.

Dacă pentru un segment al societății intensificarea relațiilor strategice moldo-române inspiră optimism, atunci pentru exponenții curentului eurasiatic această cooperare provoacă îngrijorări. În acest sens, principala formațiune de opoziție – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a emis declarația privind necesitatea consolidării suveranității și independenței Republicii Moldova, exprimându-și temerile și speranțele după cum urmează:

  • pornirile unioniste din Republica Moldova sunt în continuă ascensiune;
  • strategia actualului regim de la Chișinău este de a falimenta țara noastră, ca, în final să anunțe că Republica Moldova trebuie să se alipească României, stat membru al NATO;
  • PSRM face apel la necesitatea respectării Constituției, dar și a dreptului națiunii moldovenești de a trăi în țara sa suverană și independentă.

PSRM are, oarecum, dreptate. Este adevărat că sondajele de opinie, în ultima vreme, atestă că numărul cetățenilor moldoveni care pledează în favoarea unirii a crescut impetuos. Ceea ce nu spune PSRM este că în perioada deținerii de către liderul PSRM, Igor Dodon, a funcției de președinte al țării procentajul unioniștilor a crescut de cel puțin două ori – de la aproximativ 15% până la aproximativ 40%. Era oportun să se întrebe de ce s-a întâmplat așa.

În contextul menționat, este regretabil că PSRM se preface a nu înțelege că în cadrul ședinței comune România a venit cu un suport financiar nerambursabil de 100 milioane de euro pentru Republica Moldova. Asta tocmai pentru a o ajuta, nicidecum pentru a o falimenta. România de mult timp a devenit principalul partener comercial al Republicii Moldova, volumul exporturilor spre România fiind de cel puțin două ori mai mare, decât cel spre Rusia, care a aplicat și aplică în mod constant embargoul împotriva produselor moldovenești. Iată de ce crește numărul unioniștilor – România ajută, iar Rusia pedepsește.

Dacă Romania ar fi avut intențiile pe care i le impută PSRM, atunci nu ar fi ajutat Republica Moldova, ci ar fi procedat exact așa cum a procedat, în 1990, RFG în raport cu RDG – a promis un credit de două miliarde de mărci, iar apoi s-a răzgândit, pentru a nu tărăgăna realizarea unirii, care era agreată de, practic, toți cetățenii germanii din ambele state. În plus, reunificarea Germaniei fusese convenită cu marile puteri, învingătoare în cel de al doilea război mondial – SUA, URSS, Regatul Unit și Franța.

Cele două condiții menționate sunt definitorii pentru ca eventuala unire să fie una de succes. Adică să nu fie, post-factum, contestată prin intermediul revoltelor în interiorul statului reunit, la fel, să nu fie contestat nici de comunitatea internațională. În acest sens, PSRM are în față exemplul de succes al reunificării Germaniei și pe cel conflictual, care a condus la subminarea securității regionale, după ce Rusia a anexat Crimeea, folosind omuleții verzi.

De unde vin adevăratele pericole?

Înainte de a se speria, PSRM ar trebui să se lămurească cine generează pericole reale pentru Republica Moldova și statele din regiune. Dacă ar face-o, ar realiza că motive de îngrijorare persistă cu adevărat, dar acestea nu sunt generate de ședința comună a guvernelor Republicii Moldova și a României, ci de strategia Rusiei de destabilizarea a statelor din regiune, de concentrarea trupelor Federației Ruse la hotarele Ucrainei. Pericolul este real, întrucât, în astfel de circumstanțe, e nevoie de un incident banal, așa cum s-a întâmplat în 1914, după care au urmat un șir de evenimente la care imperiul țarist a reacționat prin mobilizarea generală pentru pregătirea de război. Drept răspuns, imperiul german a răspuns cu aceeași monedă și tot așa până când întreaga lume s-a pomenit atrasă în primul război mondial. În condițiile de război, adică într-o situație foarte specială, și după semnarea păcii de la Brest-Litovsc, a avut loc unirea Basarabiei cu România, care a fost absolut legitimă, întrucât împuternicirile Sfatului Țării nu se deosebeau cu nimic de cele ale Petrosovietului. 

Actualmente avem ceva similar. Rusia a anexat o parte a teritoriului Ucrainei și a provocat un conflict armat în Donbass, încălcând normele dreptului internațional și Memorandumul de la Budapesta, semnat cu Ucraina, căreia i-a garantat securitatea alături de SUA și Regatul Unit. Ultimele două state, actualmente, se văd impuse să-și respecte obligațiile și să ajute Ucraină în fața pericolului invaziei rusești. Așa ne pomenim pe marginea prăpastiei, a unui eventual război regional, care poate degenera într-o confruntare globală. În mod normal, anume aceste lucruri ar trebui să servească drept temei de îngrijorare pentru PSRM și întreaga clasă politică din Republica Moldova. Paradoxal, dar PSRM este preocupat nu de cauzele potențialului dezastru, ci de eventualele consecințe ale acestuia – unirea Republicii Moldova cu România.

Concluzii

Evoluția proceselor politice din Republica Moldova depinde în mod cardinal de evoluția situației din regiune. Actualmente, detensionarea situației explozibile din regiune depinde de deciziile președintele Rusiei Vladimir Putin. Având în vedere pledoaria PSRM în favoarea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică, în care domină Rusia, pentru a clarifica perspectivele Republicii Moldova este oportun să parafrazăm conceptul determinist al președintelui Putin: place sau nu place, dar țara se va reface, cu ajutorul României sau în cadrul acesteia.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.

IPN LIVE