„Cea mai mare problemă însă, rămâne prevenirea fibrozei pulmonare. Țesutul pulmonar depistat pe radiografie drept sticlă mată se începe a usca și se transformă în țesut fibros. Acest țesut nu mai poate respira niciodată. Scopul principal este să nu admitem după COVID-19 fibrozarea acestui țesut. Acum, recomandarea mea cea mai importantă ar fi, să faceți tot posibilul să nu contactați virusul! Sănătate să aveți...”
---

Am promis că o să mai scriu un jurnal despre experiența mea cu COVID-19. Am vrut să o fac deja ieșită din COVID-19. Ieri am înțeles că încă nu ies așa ușor. Vă scriu acum din coridor încă, să avem o informație despre evoluție actuală.

O fac din avion, zburând spre Zurich. E o experiență unică să zbori după 14 zile de carceră adevărată și izolare totală de lume. Este și interesant, desigur.

Azi la Aeroport mă iritau o mulțime de lucruri la care înainte nici nu acordam atenție. Dați pașaportul, luați pașaportul, descălțați papucii, încălțați papucii, scoateți masca, puneți masca. Toate simple și de rutină. Toate enervante la maximum.

Instabilitatea emoțională este una din urmările acestui virus. Devii insuportabil, irascibil, reactiv, nervos. Eu deja am spus la toți ai mei: „Asta nu este despre voi! Asta este despre mine și COVIDUL meu. Vă rog de mă iertați! Sper să treacă și să revin la echilibrul meu lăuntric”.

Nu am ieșit încă din faza acută a bolii. La ziua a 14 tomografia computerizată a fixat afectare de plămâni în proporție de 25%. Analizele au spus că organismul meu încă mai luptă încetișor cu acest virus oribil. După multiple discuții cu echipa de medici am decis să îmi asum riscul și să zbor. Viața continue, cu toate componentele ei, chiar dacă și cu 25% mai puțin aer în plămâni.

Ieri niște cercetători elvețieni au publicat un studiu prin care susțin că 1 din 3 bolnavi de COVID-19 manifestă simptome de boală pe parcursul a șase săptămâni de la primele simptome. Îmi doresc mult să nu fiu și eu una din acele trei. Deși eu azi sunt la ziua 16 și încă le am foarte clare.

Am reflectat mult, dacă să scriu despre medicamentele administrate și analizele efectuate. Am decis să scriu în detalii, cu o rugăminte insistentă față de fiecare cititor al acestui OP-ED. NU aplicați autotratamentul. Ceea ce este aici a fost administrat mie sub supravegherea medicului meu. Pentru Dumneavoastră este bine să discutați cu medicul Dumneavoastră. Poate îl ajută cumva. Dar nu decideți singur despre tratament. Ați putea pierde timp prețios și să va complicați starea.

Deci, tratamentul meu a început din prima zi cu următoarele medicamente:
- Famotidină – 40 mg pastile luate de trei ori pe zi;
- Pentoxifillină – 400 mg pastile luate de trei ori pe zi;
- Un complex de vitamine cu minerale și aminoacizi luate zilnic;
- Xarelto – 20 mg luat zilnic la prânz;
- La febră luam la fiecare 4 ore preparate combinate cu paracetamol și pseudo efedrină. Îmi ușura un pic starea generală;
- Se recomandă mult lichid, spre exemplu o apa minerală cu un grad de mineralizare 250-277 mg/litru pentru menținerea echilibrului electrolitic.

Cei care fac forme ușoare ies bine cu acest protocol pe parcurs la 14 zile.

Se cere o consecvență și aderență permanentă la tratament, și urmărire a simptomelor în permanentă. Chiar dacă aveți zile când credeți că, gata, sunteți bine, nu întrerupeți tratamentul. Senzația de bine este una foarte amăgitoare. Virusul lucrează acolo pe ascuns în celule.

Pe la ziua 6-7 e bine de făcut analiza generală a sângelui, analiza generală biochimică, coagulograma desfășurată, analiza generală a urinei, d-dimeri, feritina, proteina C reactivă, pro-calcitonina. Aceste analize arată bine ce se petrece la nivel celular. În cazul devierilor semnificative de la norme, se va cere ajustare de tratament.

Ajustarea începe pe la ziua 7-9. La unii pacienți se adaogă medicamente corticosteroide, gen prednizolonă sau dexametazona. Mie mi-a fost administrată dexametazona injectii intramusculare. Început cu doză de 8 mg plus 8 mg, trecut apoi la 8 mg zilnic pentru 7 zile, acum continuare cu doza zilnică de 4 mg până la ziua 21.

La unii se adaogă și un antibiotic. Eu am administrat azitromicină 500 mg zilnic 7 zile.

Scopul corectării terapiei este de a preveni complicațiile generate de furtunile cytochinice.

Furtuna cytochinică umple plămânii cu un fel de gel și îi transformă în sticlă plată pe ecran radiologic. Este o modificare severă a țesuturilor pulmonare care împiedică respirația normală și reduce nivelul oxigenului în corpul uman.

Aceste furtuni sunt foarte greu de oprit. Poate fi un nivel de afectare a plămânilor de 5% și peste 24 ore deja de 50%. Cu intervenții rapide, uneori, îți reușește să le controlezi. Să le oprești definitiv în timp scurt este foarte complicat.

În cazurile când un pacient face formă de la medie spre gravă, tratamentul conform protocolului va fi nevoie de prelungit până la 21 sau 28 zile. Analizele se cer repetate și ele cel puțin după ziua 14. Și o radiografie a plămânilor sau o tomografie computerizată se cere pentru a evalua impactul furtunii asupra țesutului pulmonar.

Eu continui tratamentul la 28 zile, deoarece analizele au arătat o fază activă a bolii. Ca să o ținem sub control, continui toate medicamentele prescrise de medici fără modificări.

Medicul a recomandat să adaog spironolactona 25 mg zilnic pentru a preveni fibrozarea țesutului pulmonar.

Pentru a facilita tusea, am adaogat acetylcisteină 600 mg o dată pe zi.

Toate tratamentele aplicate au fost permanent ajustate în funcție de evoluția bolii. Dacă boala evoluează ușor, nu sunt necesare foarte multe ajustări. În cazurile de complicații, ajustările sunt inevitabile, deoarece situația se complică ireversibil de repede.

Acest virus declanșează un fel de explozii multiple în diverse organe ale corpului. Exploziile sunt invizibile cu ochiul liber și chiar nu le simți adeseori. Ai o senzație falsă de un bine relativ, o escapadă în gânduri că faci o formă ușoară și vei ieși ușor. Realitatea este diferită în foarte multe cazuri.

Unii pacienți ajung la ziua 14 cu un test negativ, cu 3-5% afectare plămâni, slăbiciune ușoară, și se consideră ieșiți din boală deja.

Unii pacienți ajung la ziua 14 cu 25-40% afectare plămâni, boală în fază activă latentă, și ei continue tratamentul până la ziua 21-28. Eu fac parte din această grupă acum. Boala mea încet mocnește în corpul meu încă.

Unii pacienți ajung la ziua 14 să fie intubați, cu 50-75% de plămâni afectați și o formă agresivă a bolii. Unii din acești pacienți nu își mai revin niciodată.

Pacienții din primele două grupe menționate mai sus au nevoie de recuperare de durată după tratamentul de bază. Terapia cu anticoagulante rămâne pe agenda zilei pentru o perioadă de cel puțin o lună, uneori chiar două și trei luni.

Cea mai mare problemă însă, rămâne prevenirea fibrozei pulmonare. Țesutul pulmonar depistat pe radiografie drept sticlă mată se începe a usca și se transformă în țesut fibros. Acest țesut nu mai poate respira niciodată. Scopul principal este să nu admitem după COVID-19 fibrozarea acestui țesut.

Medicii încă nu au niște metode confirmate și aplicate la scară largă pentru prevenirea fibrozării. Se fac cercetări în această direcție. Kinetoterapia, gimnastica specială, masaj și alte forme de balneoterapie sunt recomandate acum.

Eu am început zilnic să umflu baloane. Balonașe roze, verzi, roșii ușor le umflu și le dezumflu. Alveolele rămase sănătoase se desfac și se strâng, aduc oxigen corpului, și nu permit alveolelor afectate să se usuce încă. O să scriu dacă reușesc să găsesc ceva mai eficient. Deocamdată, încă nu este cunoscut un remediu sigur.

Reabilitarea fizică și reabilitarea emoțională sunt extrem de importante după ieșire din boală.

Acum, recomandarea mea cea mai importantă ar fi, să faceți tot posibilul să nu contactați virusul! Sănătate să aveți.

Chișinău-Istanbul-Zurich