„Cel de-al Doilea Om prezintă pericol real pentru viața multor oameni și mulți oameni chiar au murit din cauza lui. Este o definiție apropiată de cea pe care legea o dă terorismului și teroriștilor. Sau ucigașilor în general… E dur? Foarte dur! E real?…”
---
Recunosc că este un titlul dur și o abordare a temei foarte dură, poate disproporționat de dură, dar spuneți-mi, vă rog, cum altfel se poate de ajuns la mintea și conștiința celor care nu respectă regulile de conduită, simple, pe timp de pandemie, când mor, zilnic, zeci de oameni, în Moldova, mii și zeci de mii în lume din cauza noului coronavirus? Eu personal, mă zgudui zilnic de vestea despre decesul a unui sau a doi, sau a mai multor oameni reali pe care i-am cunoscut, în virtutea vârstei și a profesiei pe care o practic de mulți ani. Mulți dintre ei au fost foarte valoroși ca profesioniști și ca oameni de omenie. Mă zgudui și mă întreb de fiecare dată, de ce s-a întâmplat așa, cine se face responsabil de asta și ce mai putem face pentru a opri acest ... genocid, poate?
Un răspuns care stă la suprafață, precum că vinovat este noul coronavirus și guvernul care gestionează prost pandemia, nu mi se mai pare cel mai relevant. Inclusiv pentru că această abordare nu dă rezultate sau dă rezultate inverse. Mă conving tot mai mult că vinovat este mai mult Omul decât Virusul, inclusiv omul simplu, neîmpovărat cu funcții, dar obligat să aibă obraz, dacă trăiește în societate, și să nu prezinte pericol de moarte pentru nimeni din cei din jur, nu doar pentru apropiați.
Abordarea, repet, dură, pe care o propun mai jos este următoarea:
Noul coronavirus omoară milioane deja de oameni. Dar nu îi omoară direct. Cei omorâți direct de Virus au fost câteva unități, poate, la început, dar poate nu a fost niciunul. Ideea este că pentru a ucide un Om, Virusul are nevoie de un transmițător care, în circa 99,999999% din cazuri, este Alt Om. În perioadă inițială, Cel de-al Doilea Om nu își cunoștea foarte bine rolul și măsurile pe care trebuie să le ia pentru a nu deveni sursă de transmitere a Virusului. Dar foarte repede toată lumea a aflat: minimul sau poate chiar esențialul ce trebuie să facă Cel de-al Doilea Om este să poarte corect o mască, să respecte distanța și să dezinfecteze anumite lucruri din jur, în special propriile mâini. Dar nu a fost să fie...
Foarte repede, chiar cu viteza răspândirii Virusului propriu-zis, Cel de-al Doilea Om și-a găsit, sau i s-au sugerat, nici până acum nu înțeleg cine și de ce, motive să nu facă acele lucruri simple înșiruite mai sus, pentru că „nu cred în existența Virusului”; pentru că „pandemia este o conspirație internațională” a cuiva foarte sus poziționat; pentru că „nu mă tem de Virus, pentru că sunt sănătos tun, nu mă pot îmbolnăvi și nu pot prezenta pericol pentru alții”; pentru că „sunt om liber într-o țară democratică, liberă și am dreptul să mă comport liber”; pentru că „totul e la voia Domnului și El are grijă de mine” etc. etc. etc.
Un singur gând nu îi trece Celui de-al Doilea Om prin minte și prin conștiință sau el singur nu îi permite să treacă. Gândul că în felul acesta devine un potențial ... Ucigaș sau chiar unul real, veritabil. Doar fiecare din zecile, miile și milioanele de morți până acum l-a avut pe cineva dintre foarte mulții Cel de-al Doilea Om în calitate de transmițător, fie și nu totdeauna direct, fie și prin mulți intermediari.
O parte din „argumentele” Celui de-al Doilea Om pe cântar
Argumente: „Nu cred, pentru că Virusul nu există”, spune Cel de-al Doilea Om. Dacă îl întrebăm „Dar morții din cauza Virusului există?”, răspunsul ar putea să ducă la alt „argument” – că morții sunt inventați în cadrul presupusei „conspirații internaționale” sau că „mor din cauza purtatului măștii”. Și atunci mă tem și să mă gândesc la ce trebuie să se întâmple cu el sau cu apropiații săi, sau cel puțin cu foarte mulți oameni pe care îi cunoaște ca să înceapă a „crede”. Dar mai degrabă că nu va crede nici atunci, pentru că se declară liber și în drept să creadă sau nu, să se teamă sau nu. Și atunci mai degrabă că și își va juca până nu se știe la care capăt sau al cui capăt, rolul scris cu litera „U” mare mai sus.
Contraargumente: Dar eu și foarte mulți ca mine credem că Virusul există și ne temem, ne temem pentru noi și pentru ai noștri, inclusiv din cauza stării complicate a propriei sănătăți sau a cuiva dintre cei dragi. Și eu, și mulți ca mine suntem liberi și suntem în drept să credem și să ne temem. Și noi trăim în țară liberă și avem dreptul la această libertate, dar și la dreptul de garantare și asigurare a libertății noastre de a crede și a ne teme/proteja. De fapt, nu mai este vorba doar de libertate, ci de garantarea și asigurarea vieții noastre, a fiecăruia dintre noi, a apropiaților noștri, a omenirii întregi. Mulți din cei infectați de Cel de-al Doilea Om nu își pierd „doar” libertatea, pentru că nu se pomenesc închiși în celule imaginare, ci în sicrie reale.
Abateri „lirice” despre credință, restricții și democrație
O vorbă înțeleaptă spune că „Dacă Dumnezeu nu există și eu cred, eu nu pierd nimic. Dar dacă Dumnezeu există și eu nu cred, eu pierd totul...”. În cazul nostru cu credința sau necredința în virus, se întâmplă exact invers: pierde totul cel care crede și se protejează, din cauza celui care nu crede. Și nu este creștinește, și nu este omenește, și nu este cu dreptate, și nu trebuie să se considere nici legal.
O altă vorbă înțeleaptă spune că „Democrația este un lucru rău, dar omenirea nu a inventat încă nimic mai bun”. În cazul nostru, omenirea încă nu a inventat nimic mai la îndemână, mai sigur și mai puțin costisitor în caz de viruși, epidemii și pandemii decât purtatul corect al măștilor, păstrarea distanței și dezinfectarea, pentru a întrerupe ciclul de transmitere a virusului de către Cel de-al Doilea Om. Apropo, medicii își poartă măștile și se dezinfectează pe mâini de când e lumea și pământul, exact ca să se protejeze pe sine, dar și pe alții de viruși, bacterii și boli, respectiv, de moarte. Și nu este creștinește, și nu este omenește, și nu este cu dreptate, și nu trebuie să se considere nici legal sfidarea acestor reguli simple, dacă nu propui nimic mai sigur în loc.
Între dreptul la poziție și dreptul la viață
Departe de mine gândul să-i scriu cu „U” mare pe toți cei care nu poartă o mască sau o poarta incorect. Sunt o mulțime de oameni sărmani, nenorociți care au mai multe motive obiective să se comporte așa, de exemplu, sărăcia extremă, vârsta înaintată, lipsa de acces la informație corectă ș.a. Dar aceștia sunt extrem de retrași, timizi, nu se fălesc cu starea lor și de aceea prezintă pericol mai puțin. Cel de-al Doilea Om, din contra, este activ, vizibil, violent, de cele mai multe ori bine îmbrăcat și de o condiție fizică bună. Exemple de potențiali sau reali ucigași (fără ghilimele) vedem în fiecare zi la televizor, în parcuri, în transportul public, în supermarketuri, care îți râd în față când îI rogi să-și pună masca sau să țină distanța, care răspund „pentru că nu vreau”, atunci când sunt întrebați de jurnaliști de ce nu poartă masca în spațiul public, care chiar atacă jurnaliștii când sunt abordați, care își bat joc de polițiști chiar dacă tocmai au ieșit din Sfânta Biserică sau chiar sunt slujitori ai acesteia. Cazul de zilele trecute din parcul „La izvor” din capitală este unul exact despre Cel de-al Doilea Om, mulți de alde Cel de-al Doilea Om.
Cel de-al Doilea Om are un comportament și are o poziție. El se consideră superior celorlalți. Am văzut zilele acestea o inscripție pe un automobil, nou și scump: „My life… my rules”. Cred că aceasta îi este poziția: „Viața mea… regulile mele”. Pentru el nu e loc de altceva și de altcineva în viața aceasta. Nici chiar de viața mea și a celor mulți ca mine, care credem, ne temem și ne protejăm, nu atât de Virus, cât de el ca Cel de-al Doilea Om. Este o poziție care erodează temeliile statului de drept și ale democrației, cu care se acoperă și pe care le utilizează în propriul interes. La sigur că este vorba despre un super-egoism din partea Celui de-al Doilea Om. Interesant, pe cât de reale sunt vehiculările despre componentele politic și financiar în acest super-egoism? Există oare egoism sau super-egoism în stare pură?
Cel de-al Doilea Om prezintă pericol real pentru viața multor oameni și mulți oameni chiar au murit din cauza lui. Este o definiție apropiată de cea pe care legea o dă terorismului și teroriștilor. Sau ucigașilor în general… E dur? Foarte dur! E real?…
P.S.: „Am făcut un calcul și am văzut că moartea accelerează. În martie o să avem peste 1000 de decese numai de COVID-19. Pentru comparație, la 1 septembrie 2020, am avut prima mie de pierderi umane în aceasta pandemie. Erau 1000 în șase luni. Acum avem 1000 în o luna…” (Ala Tocarciuc).
P.P.S. Desigur, au partea sa de responsabilitate pentru situația în care ne aflăm și autoritățile, și clasa politică, inclusiv în sensul încurajării comportamentului Celui de-al Doilea Om, dar despre aceasta – cu altă ocazie, ca să nu diminuăm din responsabilitatea fiecăruia dintre noi, cei mulți, „neîmpovărați de funcții, dar obligați să avem obraz...”.