Tortura mai este folosită în Moldova. Institutul pentru Democrație prezintă exemple

Tortura și tratamentul crud sunt prezente în continuare în Republica Moldova, iar potrivit rapoartelor internaționale, în instituțiile de detenție și instituțiile psihiatrice acest fenomen este frecvent întâlnit. Majoritatea cazurilor din instituțiile de psihiatrie nu sunt examinate și soluționate cum se cuvine. Declarațiile aparțin autorilor unui proiect de condamnare a fenomenului torturii și de reabilitare a victimelor, implementat de Institutul pentru Democrație din Comrat, în parteneriat cu Centrul Media din Tiraspol și Institutul Național al Femeilor din Chișinău. În cadrul proiectului au fost deschise trei centre de asistență juridică, psihologică și de reabilitare a victimelor torturii, la Chișinău, Comrat și Tiraspol, în cadrul cărora specialiștii ajută victimele.

Președintele Institutului pentru Democrație, Andrei Borșevski, director de proiect, a menționat într-o conferință de presă la IPN că, în doar jumătate de an de activitate, centrele au recepționat circa 400 de plângeri de la potențiale victime ale torturii, iar aproape jumătate dintre ele s-au confirmat. În prezent sunt prelucrate datele pentru cei doi ani de activitate a centrelor. Calculele preliminare arată că numărul plângerilor este în creștere. Andrei Borșevski explică această creștere prin faptul că despre activitatea centrelor află tot mai multă lume, inclusiv datorită seminarelor pentru angajații sistemului penitenciar, dar și pentru deținuți, privind inadmisibilitatea aplicării torturii și relelor tratamente.

Prezentă la conferință, președintele Centrului Media din Tiraspol, Luiza Doroșenco, coordonator de proiect pentru regiunea transnistreană, a declarat că o problemă este că nu toate autoritățile nu recunosc fenomenul torturii și consideră că astfel de proiecte, care constau și în instruiri pentru anumiți subiecți, sunt inoportune. Potrivit ei, o altă problemă ține de neîncrederea beneficiarilor, care de multe ori nu se adresează după ajutor pentru că le este frică sau pentru că sunt de părere că nu vor fi ajutate. O altă dificultate ține de faptul că specialiștii centrului nu pot interveni sau nu pot verifica un semnal de tortură fără acordul beneficiarului.

Reprezentanta Institutul Național al Femeilor, Nonna Mihalcean, coordonator de proiect la Chișinău, spune că în unele cazuri se ajunge până la adresarea la organele procuraturii și intentarea urmării penale. Însă, uneori problemele sunt soluționate la nivel de instituție. Într-un caz, la Centru s-a adresat o femeie care s-a plâns că fiul ei este supus relelor tratamente într-o instituție psihiatrică unde este internat periodic pentru tratament. Ca urmare a sesizării administrației, a fost intentată o anchetă internă pe caz, iar ca urmare situația s-a ameliorat.

Andrei Aladov, jurist la Centrul de asistență din Comrat, a menționat că în primul an de activitate în adresa centrului au parvenit zece plângeri care au fost calificate ca fiind tortură, iar anul acesta există deja 26 de astfel de adresări. „Oamenii află despre centrul nostru. Suntem periodic apelați din instituții penitenciare, dar și de la cetățenii noștri aflați peste hotare”, a notat juristul.

Cele trei centre de asistență juridică, psihologică și de reabilitare a victimelor torturii au fost deschise în cadrul proiectului „Împreună spunem NU torturii în Moldova: societatea civilă împotriva torturii”, finanțat de Uniunea Europeană.

  • Andrei Borsevski despre fenomenul torturii
  •     0