Nicu Popescu: Cu partenerii de dezvoltare avem un „târg” decalat în timp. Interviu IPN

Prin ce se deosebește Ministerul de Externe de astăzi, de cele din perioadele guvernărilor trecute? Care sunt „ambițiile” noului ministru de externe? Câtă absurditate și câtă legitate este în asistența oferită pe partenerii de dezvoltare? În ce măsură îți poți alege vecinii, partenerii de dezvoltare și partenerii strategici? De ce s-au deschis ușile pentru Moldova și de ce au fost închise anterior? De ce nu toți moldovenii vor în Europa, dar toți vor Europa acasă? De ce guvernarea nouă poate îndeplini mai bine condițiile UE? De ce nu trebuie să ne imaginăm că deasupra capetelor noastre zboară toate vânturile geopolitice? De ce trebuie să fim prudenți în procesul de reglementare transnistreană? Ce avem deja și ce nu avem încă în comun cu România? În ce caz Republica Moldova roșește ca țară? Ce înseamnă să fii un ministru de externe apolitic? Despre aceste și alte lucruri importante pentru relațiile Republicii Moldova cu partenerii de dezvoltare – în video-interviul lui Valeriu Vasilică, realizat cu ministrul de externe și integrării europene Nicu Popescu.
---


- Stimate domnule ministru, de regulă, interviurile de acest nivel sunt destinate, în principal, persoanelor și grupurilor care deja dețin un anumit nivel de informație despre politica externă a țării și care au nevoie de noutăți în domeniu, de confirmarea sau infirmarea propriei poziții sau a poziției categoriei pe care o reprezintă: jurnaliști, politicieni, experți etc. De data aceasta, Vă rog să acceptați propunerea de a extinde aria destinatarilor interviului de astăzi cât mai larg posibil, eventual, până la întreaga societate. Aceasta pentru că, după mine, orice minister, ca și orice Guvern, prezintă o valoare în măsura în care este înțeles și este susținut de cât mai multă lume din societate. De aceea propun să începem fiecare grup de întrebări la care am să vă rog să răspundeți cu anumite informații de ordin general. Prima întrebare - în calitate de exemplu: Ce este un minister de externe al unei țări, în general, și ce este Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, în particular?

- Noi ca oameni nu putem exista fără vecini, prieteni. În fond, la nivel extern, funcția MAEIE este să gestioneze relațiile pe care noi ca țară le avem cu vecinii noștri geografici, dar și cu alți parteneri. Or, nicio țară nu există în izolare, în cosmos, fără alte țării alături, fără relații cu aceste țări. Iată, de exemplu, Moldova nu are acces la mare. Unde merg cetățenii noștri la mare? În țări care au acces la mare. Cum facilităm accesul acesta? Negociem condiții bune de intrare ca cetățenii Republicii Moldova să poată să meargă la mare fără vize. Asta face Ministerul de Externe – pe de o parte, încearcă să deschidă ușile, porțile și hotarele altor țări pentru cetățenii noștri care merg în vacanță, pentru turiști, pentru oamenii de afaceri, pentru exporturi și, pe de altă parte, sarcina MAEIE este să invite, să atragă investitori care deschid fabrici, creează locuri de muncă, plătesc salarii, precum și asistență externă care, în condițiile Republicii Moldova, a fost investită în renovarea grădinițelor, școlilor, construcției de drumuri... În condițiile unei țări mici, Ministerul de Externe este încă mai important decât în țările mari. Pentru țările mici ca Republica Moldova, care au mai puține resurse interne de dezvoltare, piețe mai mici, este și mai important să avem o politică externă eficace.

- Prin ce se deosebește Ministerul de Externe de astăzi, de cel din perioadele guvernărilor trecute, de exemplu?

- Există această sintagmă care deseori se folosește ca o scuză pentru toți diplomații: „Dați-mi o politică internă bună și o să vă dau o politică externă bună”. Deci, eu am același minister care a lucrat pentru a reprezenta interesele cetățenilor și acum un an, și acum doi ani. Majoritatea colegilor mei de la MAEIE sunt diplomați de carieră. În acest sens, ministerul este același. Ceea ce s-a schimbat, este contextul politic intern și extern. Or, traiectoria pe care mergea Republica Moldova până acum 3 ani era una negativă, de aceea, Moldovei i se închidea ușa în față în foarte multe capitale: la Bruxelles, la Berlin, la Washington, la Moscova, la Kiev, la București. Partenerii noștri nu doreau să sprijine Moldova ca mai înainte, nu doreau să vină la Chișinău cu aceeași frecvență, nu doreau să invite predecesorii, nu de la externe, dar, în general, fosta guvernare. Principala diferență de acum ține de context, ceea ce ne permite nouă ca minister să avem mult mai multe uși deschise și să aducem mai multă asistență și sprijin pentru Republica Moldova.

Moldova, recipient și furnizor de asistență: până când și pe când?

- Se consideră prețioasă îndeosebi reluarea dialogului cu actorii internaționali cărora li se spune, de obicei, „partenerii de dezvoltare”. Cine sunt partenerii noștri de dezvoltare și de ce le spunem așa?

- Partenerii de dezvoltare sunt acele țări și acele instituții care ne ajută să ne dezvoltăm. Din nou, nicio țară și nicio organizație internațională nu-și dorește vecini cu probleme. Uitați-vă ce s-a întâmplat cu toată Europa Centrală - erau socialiști, erau săraci, erau autoritari – Polonia, Ungaria, România etc. Timp de 20 de ani, Uniunea Europeană, Statele Unite i-au ajutat, au investit, au venit cu investitori și astăzi România, Polonia sunt la cu totul alt nivel de dezvoltare, au aderat la UE, au aderat la NATO. Și dacă timp de 20 de ani ei primeau asistență, acum state ca Polonia, România, Statele Baltice încep să ofere asistență. Așa funcționează această idee de dezvoltare – tu ajuți anumite țări să se pună pe picioare și deja când se pun pe picioare, te ajută ele. Cam aceasta este logica funcționării a SUA, UE și a altor organizații – Banca Mondială, FMI: ne ajută timp de 20-30 de ani, dar noi ca țară, și aceasta este așteptarea, în momentul în care ne punem pe picioare, ajutăm și noi comunitatea internațională. Ambiția mea este și eu sper că Moldova dintr-un recipient de asistență, în 10-15 ani, va fi în poziția de a oferi asistență.

- Câtă dreptate au cei care afirmă că „nu este bine să umblăm cu mâna întinsă”, că „cedăm din independența statală”, că „rezervele pentru existență și dezvoltare trebuie căutate în interior”?

- Lumea de astăzi este interconectată și interdependentă. De exemplu, cele două principale economii din lume, China și SUA, se află astăzi într-o situație de tensiune, dar nici China și nici SUA nu-și pot întoarce spatele, pentru că sunt interdependente. Foarte multe produse pe care le consumăm noi – telefoane, ceasuri, pe care le consumă și americanii – sunt produse în China, dar cu investiții americane, cu knowhow și tehnologii americane. În sensul acesta, nici măcar SUA și China nu pot spune că „noi suntem complet independenți de alte țări și de alte fluxuri comerciale”. Toate statele au anumite constrângeri și le convine acest lucru, pentru că, prin aceste relații, pot fi mai prospere, pot crea locuri de muncă. Și în sensul acesta, mai ales în condițiile Republicii Moldova, noi nu putem spune că Republica Moldova poate exista într-o stare de autarhie și izolare și poate produce tot de ce avem nevoie. Nu, noi nu producem foarte multe lucruri. Nu producem telefoane, nu producem mașini. De aceea, ne concentrăm pe ceea ce putem produce, să exportăm, să aducem bani și să procurăm ceea ce nu putem produce. Și noțiunea aceasta că noi undeva cedăm din independență prin deschiderea față de lume, e absurdă. Din contra, prin deschiderea noastră față de lume, față de partenerii de dezvoltare, prin faptul că atragem investiții ca să creăm locuri de muncă, să construim drumuri, să îmbunătățim infrastructura, noi devenim mai independenți, mai puternici ca stat. Evident, o facem prin deschidere și implicarea în relațiile internaționale.

- Ce oferă și ce poate oferi în schimbul acestei asistențe Republica Moldova, deja oferă ceva?

- Toată lumea își dorește vecini buni, fără războaie, fără emigrație, fără conflicte, fără regimuri autoritare și dictatoriale. Și speranța acelor state care ne susțin este că noi vom deveni un stat mai prosper, mai stabil și vom ajuta alte democrații și alte state prospere să rezolve problemele lumii, problemele vecinătății. Și așteptarea de la noi este aceeași care a fost față de România sau față de Polonia – „astăzi vă ajutăm, iar când vă veți pune pe picioare, ne veți ajuta voi pe noi”. Acesta este schimbul de favoruri, pe care Republica Moldova și partenerii de dezvoltare îl au. Noi nu trebuie să plătim astăzi înapoi prin cedarea independenței, în niciun caz, noi vom plăti și vom contribui la rezolvarea problemelor comune ale Europei la o etapă mai târzie. Acesta este un „târg” decalat în timp.

- Misiunile de pacificare internaționale la care participă Republica Moldova intră în acest cadru de relații?

- Absolut, da. Este și contribuția Republicii Moldova la mai multe operațiuni de menținere a păcii, de stabilizare. Anterior, am participat și în Afganistan, și în Irak, avem o prezență și în misiunile OSCE, în raioanele de conflict din Ucraina de Est, în Balcani, avem peste tot.

Regiunile acestea de război nu sunt departe de noi. În momentul în care se întâmplă ceva în Ucraina sau în Balcani, lumea își pune întrebări. Dacă Ucraina, Balcanii intră în război, atunci toată regiunea este instabilă. Atunci investitorii sunt mai reticenți, pot apărea fluxuri de refugiați. Noi trăim într-o regiune cu complicații, cu războaie și este în interesul nostru să participăm la stabilizarea acestor situații, inclusiv prin modesta contribuție pe care o avem la mai multe misiuni internaționale. Nu putem să așteptăm că în zona în care trăim, în Europa de Est, în Balcanii de Vest o să vină Pakistanul și Bangladeșul să monitorizeze situațiile de conflict, procesele de dezarmare și mobilizare. Da, vin americani, vin canadieni, vin și reprezentanți ai Kazahstanului, dar trebuie să participăm și noi.

-Pentru publicul larg: haideți să-i enumerăm pe partenerii de dezvoltare și, în paralel, vă rog precizați cine și cât suport financiar a oferit Republicii Moldova de la Independență încoace, de exemplu?

- N-o să facem o listă exhaustivă pentru că sunt prea mulți. Practic, toate statele care sprijină Republica Moldova și oferă asistență, precum și toate organizațiile internaționale sunt partenerii noștri de dezvoltare. Nu vă pot da o cifră globală din simplul motiv că aceste cifre sunt foarte diferite: unele sunt granturi, altele sunt credite cu rată de dobândă scăzută și, practic, subvenționată, și este vorba de un anumit sprijin în formă de aproape cadou. Sunt mai multe forme de sprijin.

Dar succesul Republicii Moldova depinde de noi. Știți că uneori din această asistență s-a furat, a fost prost gestionată. În acest sens, partenerii de dezvoltare ne-au ajutat, dar, până la urmă, succesul reformelor, succesul îmbunătățirii situației de la noi depinde, în primul rând, de noi și de cum gestionăm această asistență.

Republica Moldova a avut ușile închise pe exterior și acum aceste uși s-au deschi

- În ce relație se află noțiunile „parteneri de dezvoltare” și „parteneri strategici”?

- Partenerii strategici sunt acele state sau organizații cu care avem o relație cu totul specială. Sunt mai mulți, dar aici cu siguranță intră și vecinii noștri România și Ucraina, și Uniunea Europeană, și mai multe state europene. Avem un dialog strategic cu Statele Unite ale Americii și avem o relație strategică cu Federația Rusă. După cum știți, avem mai multe probleme legate de prezența trupelor militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova, în pofida angajamentelor internaționale și legislației naționale, dar geografia noastră presupune că și această relație ține de domeniul strategic care trebuie gestionat, în pofida dificultăților pe care le avem. Astea ar fi principalele direcții și parteneriate pe care le avem.

- Ce vizite peste hotare ați întreprins Dvs. în calitate de ministru de externe, dar și conducerea de vârf a țării în cele trei luni neîmplinite de guvernare și de ce o deosebire atât de mare, comparativ cu contactele externe ale guvernării precedente, într-o perioadă semnificativ mai lungă?

- Eu personal am întreprins destul de multe vizite. În 2,5 luni am mers de trei ori la București, de două ori la Bruxelles, o dată la Berlin, o dată la Lisabona la un for internațional, la Washington, în SUA, Kiev. Doamna prim-ministru a fost la București, la Kiev, la Bruxelles de două ori, la Berlin și în următoarele săptămâni vom avea mai multe vizite ale unor demnitari străini în Republica Moldova.

Eu voi merge la Washington cu doamna prim-ministru și cu câțiva dintre colegii mei din Guvern. Voi merge într-o vizită la Moscova. Vom avea vizita doamnei ministru de externe a României la Chișinău, vom avea o vizită a ministrului francez pentru afaceri europene la Chișinău și tot în următoarele trei săptămâni voi merge într-o vizită la Berlin. Avem o agendă foarte încărcată.

Ne-am dori mai multe contacte, inclusiv cu Ucraina, dar acolo au avut alegeri parlamentare la sfârșitul lunii iulie, în următoarele două săptămâni sperăm să fie format un Guvern în Ucraina ca să putem intra în regim de lucru, în plină viteză de cooperare și cu Ucraina, așa cum avem cu România.

Fostei guvernări i se închidea ușa în nas în foarte multe capitale și nu erau doar gesturi simbolice, dar și practice. UE a sistat asistența financiară oferită, fostei guvernări, USAID a înghețat oferta de noi proiecte, fostei guvernări. Fără a face o statistică, se vede cu ochiul liber că Republica Moldova avea ușile închise pe exterior și acum aceste uși s-au deschis.

Noi în Europa și Europa acasă

- Desigur, cea mai importantă realizare în restabilirea bunelor relații internaționale ține de dimensiunea căreia îi spunem „integrare europeană”. De asemenea, pentru publicul larg: de ce este importantă pentru noi, în special, o relație bună cu Uniunea Europeană?

-
Pentru că interesul nostru este să construim Europa acasă. Să avem drumuri bune, sistem de educație funcțional și modern, un sistem de protecție a sănătății, libertate și respect al dreptului nostru ca cetățeni, dreptul de a vota, de a ne alege primarii, Parlamentul, miniștrii. Să nu fim guvernați 40-50 de ani de aceeași persoană, noi nu ne dorim acest lucru. Noi vrem să construim Europa acasă și o putem face prin adoptarea acelor rețete care au funcționat în România, Polinia și Țările Baltice – prin integrare europeană. Asta ne dorim și pentru noi integrarea europeană este un demers de politică externă, dar obiectivul fundamental este să ne construim Europa acasă și să o putem face inclusiv prin integrarea în Uniunea Europeană.

- Republica Moldova are de îndeplinit niște condiții în procesul de realizare a Acordului de Asociere cu UE. Conform unor rapoarte, anul trecut, de exemplu, condițiile au fost îndeplinite în proporție de mai puțin de jumătate din necesar, iar cea mai bună realizare anuală de până acum nu a depășit două treimi din necesar. Asta dacă ne referim la aspectul cantitativ. De ce s-a întâmplat așa și ce poate face noua guvernare ca să fie altfel?

- Acordul de Asociere este, de facto, o foaie de parcurs pentru europenizarea țării. Prin Acordul de Asociere, noi facem ceea ce au făcut statele-candidate de cândva: Polonia, România, Ungaria, Cehia – implementăm legislația europeană în Republica Moldova. Însă, noi putem să adoptăm 100% din prevederile legale prevăzute de Acordul de Asociere, dar dacă guvernanții vor anula alegeri, vor înconjura ministerele cu „sportivi” pentru că nu vor să se retragă de la guvernare, atunci rata de implementare a Acordului de Asociere este zero, pentru că modul cum se calculează rata de implementare a Acordului nu este un exercițiu tehnic.

Până acum, Acordul de Asociere ne-a oferit o linie de salvare a economiei noastre. Comerțul nostru spre UE a crescut foarte mult în ultimii 5 ani datorită Zonei de Liber Schimb cu UE. Da, Moldova nu este Elveția, rămâne o țară săracă, dar, fără acest Acord, Moldova s-ar fi aflat într-o situație economică mult mai dificilă. Datorită acestui Acord, au crescut exporturile în UE, s-au creat locuri de muncă, au crescut salariile, au venit investitori noi, inclusiv industria de cablaj. Exportăm mai mult vin în UE, exportăm mai multe cereale, miere de albini, nuci și, datorită acestui Acord, cetățenii Republicii Moldova trăiesc ceva mai bine.

- Acum despre calitatea reformelor... Printre condițiile noi, dar și vechi, se numără reformarea justiției și a procuraturii, pe care le tot reformăm, dar cu efecte exact inverse, combaterea corupției și investigarea furtului miliardului, cu aceleași efecte, respectarea statului de drept etc. De ce Europa, dar și cetățeanul moldovean, trebuie să creadă că noua guvernare este diferită de cea precedentă, că nu ne vom dezamăgi și noi, și europenii? De ce credeți că guvernarea nouă poate îndeplini mai bine aceste condiții?

- Pentru că și-o dorește mai mult. Anul trecut, Republica Moldova a ocupat locul 117 în indicele de percepție a corupției. Acum 5-6 ani Moldova se afla aproximativ pe locul 90. Deci, situația cu corupția s-a deteriorat drastic și dramatic, toți știm asta. Și anume din acest motiv am avut rezultatele pe care le-am avut la alegerile parlamentare din februarie 2019. Lumea nu mai dorește să trăiască în aceste condiții de hiper-corupție și capturare a statului. Dar procesul de reformare o să dureze. Uitați-vă la Europa Centrală – procesul de reformare a justiției durează 10-15 ani în cazurile mai fericite, iar, în cele mai puțin fericite, durează mai mult sau eșuează. Noi abia suntem la începutul acestei lupte pentru combaterea corupției și reformarea justiției. Avem dorința și voința politică să începem să curățăm aceste domenii, dar nu va fi ușor, nu va fi rapid. Prin aceste condiții și insistențe, europenii ne ajută să reformăm acest sector care trage Republica Moldova în jos ca o piatră, să o scufunde.

- Câtă „integrare europeană” avem implementată „de sus” și câtă „de jos”? Dacă pornim de la rapoartele menționate mai sus, și dacă este adevărat că avem nevoie de integrarea europeană, „ca de aer”, de ce credeți că societatea moldovenească nu cere mai multă integrare europeană de la Ministerul de Externe și Integrare Europeană, de exemplu?

- Toate societățile sunt preocupate, în primul rând, de condițiile în care trăiesc. Sondajele arată că până la jumătate din populația Republicii Moldova și-ar dori integrarea europeană și este o cifră importantă, dar în alte țări este și mai mare. Eu cred că 100% din cetățenii noștri își doresc ca Moldova să fie o țară europeană – cu infrastructură europeană, cu drumuri europene, cu spitale europene. Pentru a construi această Europă acasă, avem nevoie de susținerea UE. Noi ca minister avem un mandat, inclusiv să facilităm această transformare a Moldovei într-o țară europeană. Integrarea europeană ține de dorința noastră de a adera la UE, dar ține și de necesitatea de a construi Europa acasă.

„Buricul pământului” nu este în Moldova. Mai puțină geopolitică și mai multă viață bună

- Se afirmă că Republica Moldova se află la intersecția unor interese ale marilor puteri mondiale, inclusiv SUA, UE, Federația Rusă. Așa este, este bine sau nu prea bine pentru statul și cetățeanul moldovean, dacă este așa?

- Toate țările mici se află la intersecția intereselor altor țări. Să nu ne imaginăm noi că noi suntem „buricul pământului” și deasupra capetelor noastre zboară toate vânturile geopolitice. Și Mongolia este la intersecție, și Serbia este la multe intersecții, Tunisia la fel. Și Rusia, și SUA sunt la intersecții. În sensul acesta, haideți să mai simplificăm „contribuția” noastră la geopolitca globală și să ne ocupăm de problemele noastre – Europa acasă, drumuri, locuri de muncă, investitori și să lăsăm noi măsuratul acesta a vânturilor geopolitice cu degetul. Noi trebuie să fim foarte atenți și prudenți și cu Rusia, și cu Ucraina, și cu SUA, și cu Canada, și cu China. Trebuie să vedem unde sunt interesele noastre și să le promovăm, dar să nu ne imaginăm că suntem „buricul” geopoliticii lumii și nici măcar al Europei. De aceasta, trebuie să facem mai puțină geopolitică și mai mult lucru de îmbunătățire a vieții cetățenilor.

- Am avut un exemplu, clasic, cred, de manifestare a interesului celor trei mari puteri pentru situația din Republica Moldova, atunci când s-a asigurat transferul pașnic de putere după alegerile parlamentare din luna februarie. Credeți că vizitele, apropiate una de alta, la Chișinău, ale ministrului rus al apărăii, Serghei Șoigu, și cea a lui Jhon Bolton, consilier al președintelui american pentru probleme de securitate națională, sunt din aceeași categorie?

- Nu marile puteri au schimbat guvernarea de la Chișinău, ci cetățenii Republicii Moldova au făcut-o pentru că au avut un consens intern împotriva Partidului Democrat. Și această formațiune niciodată nu a avut o majoritate parlamentară, ei au „înjghebat-o” după alegerile din 2014. Și nu pentru că societatea a vrut lucrul acesta, dar pentru că a existat un eșec total al elitelor politice, al parlamentarilor. Societatea noastră nu a oferit niciodată mandat PDM-ului să guverneze această țară. Au făcut-o o gașcă de corupți din Parlamentul Republicii Moldova care au fost trimiși în legislativ pe linia unor partide, dar ei pe urmă s-au vândut. Acest lucru a fost reconfirmat în luna februarie a anului curent, când democrații din nou nu au obținut majoritate parlamentară. Abia după aceste decizii reiterate ale societății Republicii Moldova care spun clar că nu vor să fie guvernați de PDM, partenerii externi, văzând că PDM nu s-a descurcat nici cu consolidarea unui mandat popular, nu au îmbunătățit situația legată de corupție și guvernare, au venit să sprijine această voință a poporului Republicii Moldova prin acele intervenții diplomatice din luna iunie care ne-au ajutat să ne asigurăm că PDM se comportă conform dorințelor cetățenilor și dorința era foarte clară –„noi nu vă vrem!”.

Acum, dacă ne uităm pe calendarul vizitelor, noi în fiecare săptămână avem, practic, vizite importante sau mergem noi peste hotare. Avem o situație în care Republica Moldova este primită peste hotare și este vizitată de prietenii și partenerii noștri. Aceasta este o combinație și de coincidențe, dar cu siguranță este și o dorință de a ne ajuta și de a ne sprijini în acest moment.

Prudență și priorități

- Ce părere aveți despre oferta făcută de ministrul rus al apărăii cu privire la lichidarea armamentului și munițiilor rusești stocate în stânga Nistrului și disponibilitatea părții ruse de a oferi și echipament în acest sens? O eventuală acțiune în acest sens ar putea avea impact asupra procesului de soluționare a conflictului transnistrean?

- Republica Moldova de zeci de ani cere, insistă ca Federația Rusă să-și retragă armamentul, eventual să-l distrugă, dacă nu-l poate retrage, să-și retragă trupele, aflate pe teritoriul nostru și prin aceste măsuri să ajungem la niște relații normale cu Federația Rusă, așa cum se întâmplă cu alte țări. Evident, noi salutăm orice progres în această direcție. În același timp, noi suntem parte a unui proces internaționalizat de reglementare transnistreană, inclusiv în formatul 5+2. Angajamentele Federației Ruse de retragere a trupelor din Republica Moldova au fost luate inclusiv în cadrul OSCE. De aceea, noi cu siguranță ne dorim ca procesul retragerii sau distrugerii armamentului să avanseze, dar să o facem de o manieră transparentă, în care sunt implicați toți jucătorii internaționali, care în toți acești ani au jucat un rol foarte important în reglementarea transnistreană.

- Unde se află acum procesul de reglementare transnistreană. Poate face noua guvernare mai mult decât au făcut precedentele.

- Subiectul reglementării întotdeauna a fost unul sensibil pentru societatea noastră, pentru clasa politică, dar mai ales pentru cetățeni. Știți foarte sigur că există un consens ferm național atât împotriva federalizării țării, cât și împotriva „memorandumului Kozak” și revenirii la principiile reglementării transnistrene care erau discutate în perioada anilor 2002-2003. Avem un consens național ferm nu doar politic, dar și social. Și în acest sens, rămâne de văzut care sunt parametrii progresului pe reglementare transnistreană, dar sentimentul meu este că trebuie să fim foarte prudenți. Avem dosare de politică internă foarte sensibile. După cum am vorbit – lupta cu corupția, reformarea instituțiilor, dezoligarhizarea care sunt mult mai urgente la etapa actuală, decât careva mișcări rapide în direcția reglementării transnistrene. Or, dacă noi nu edificăm o bază mai bună pentru potențiale soluții ale conflictului transnistrean, mișcările bruște în direcția asta ar putea să ne distrugă progresul pe alte domenii. Pentru noi ca societate, inclusiv clasa politică, adevărata prioritate este îmbunătățirea condițiilor de guvernare a acelor părți ale Republicii Moldova care sunt guvernate de Chișinău, să facem progrese aici, să reformăm justiția, să combatem corupția, să îmbunătățim salariile, să creăm locuri de muncă și prin asta să recreăm condiții pentru reglementarea transnistreană care vor fi mai favorabile. Să devină această parte mai atractivă. De aceea, eu nu cred că noi ca societate suntem pe poziția sau există un consens intern pentru a avansa rapid pe direcția reglementării transnistrene.

Ce nu avem în comun cu România și pentru ce roșește Republica Moldova?

- Recent ați revenit din România unde ați fost invitat la o reuniune diplomatică de nivel intern. Cum ați ajuns acolo și dacă putem vorbi despre elemente noi în colaborarea cu România?

- Multe țări, inclusiv Republica Moldova, dar nu anul acesta, organizează anual reuniunea în care ambasadorii revin în capitala pe care o reprezintă, se întâlnesc cu prim-miniștri, președinți. Și, de regulă, există invitați speciali. Anterior, când eram expert, am fost invitat să fac o prezentare la o reuniune a ambasadorilor Franței, la Paris. La reuniunea de la București, am fost invitat eu și doamna ministru de externe al Bulgariei. În sensul acesta, este o practică normală, când ambasadorii au întrevederi nu doar cu conducerea țării pe care o reprezintă, dar și cu câțiva invitați externi. Am avut și o întrevedere bilaterală cu doamna ministră Ramona Mănescu, ca să avansăm cât mai rapid pe anumite dosare foarte importante de cooperare cu România. Am declarat-o la București și la Chișinău anterior, că noi cu România avem o istorie, o limbă și o cultură comună, dar trebuie să depunem mai mult efort și să construim o infrastructură comună: mai multe poduri, interconectări electrice, conductă de gaz, telecomunicații. Acesta este obiectivul vizitelor și dialogului pe care îl am cu partea română.

Ceea ce îmi doresc eu ca reprezentant al Guvernului este să ne asigurăm că gazoductul cu România este construit cât mai rapid, Republica Moldova are nevoie de surse alternative de gaz, ne dorim să eliminăm prețurile la roaming. Am discutat acest lucru și sper să scoatem prețurile la roaming cu România. Vrem să construim un pod nou la Ungheni, să ne conectăm la autostrada Unirii de la Iași spre frontiera cu Ungaria, ca noi să avem acces cât mai rapid la Iași și de acolo deja intrăm în rețeaua de drumuri din România ca noi să accedem mult mai rapid în Europa, ca tirurile noastre și bunurile noastre să ajungă cât mai rapid acolo. Astea sunt subiectele pe care le discutăm.

- Cum îi servește Republicii Moldova statutul de neutralitate, fixat în Constituție, dar nerespectat în realitate de unii actori internaționali? Și ce poate face noul Guvern și noul Minister mai mult în acest sens?

-
Neutralitatea a fost și rămâne a fi un consens al clasei politice și acest principiu se regăsește în Constituția, adoptată în 1994. Speranța și intenția clasei politice din Chișinău a fost că prin acest statut se obține un argument în plus pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Acest consens al clasei politice nu s-a schimbat. Și Republica Moldova rămâne neutră, conform Constituției, în același timp, continuă insistența tuturor guvernărilor, inclusiv a actualei guvernări, cu privire la necesitatea retragerii trupelor ruse.

- Ultima întrebare din acest grup nu ține de fenomene globale asemănătoare celor de mai sus, dar ține de viața și securitatea unor persoane concrete, precum și a membrilor familiilor lor, și de aceea mi se pare necesar să v-o pun, alături de întrebările „globale”. A trebuit de multe ori să dați explicații în exterior sau să roșiți pentru Republica Moldova care i-a expulzat în modul în care i-a expulzat pe profesorii turci, pentru care fapt CEDO a obligat Republica Moldova să plătească despăgubiri?

- Nu roșesc eu, roșește Republica Moldova ca țară. A fost un abuz care acum se investighează. Este o rușine și astfel de lucruri nu trebuie să se mai întâmple.

Who is who?

- Spre final, câte ceva despre noul ministru de externe, Nicu Popescu. Cine sunteți în afara acestei funcții oficiale pe care o aveți?

- Toată viața am activat în domeniul politicii externe. Nu sunt diplomat de carieră, dar am fost expert de politică externă. Am lucrat și aici, la Guvern, în calitate de consilier pe politică externă a primului ministru. Am scris cărți, am ținut conferințe, am interacționat cu foarte mulți oficiali. În calitate de expert pe spațiul estic, pe Rusia, Ucraina, Georgia, am scris mai multe cărți despre conflictele separatiste din Kaucaz, despre politica externă a Rusiei, politica Ucrainei, am vizitat regiunea Donbas, am fost pe front cu OSCE, cu misiunea de monitorizare a UE în Georgia, în Abhazia. Am cutreierat toate aceste zone, am activat în acest domeniu în Europa, în mai multe centre de cercetare, am doctorat la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta, am lucrat în think tank-uri, în centre de cercetare la Bruxelles, Londra și Paris. Am lucrat timp de 5 ani pentru UE în calitate de expert în Centrul de cercetare oficial al Comisiei Europene, președintele bordului căreia era și este Federica Mogherini. Sunt în domeniul politicii externe și al celei europene de mai mulți ani.

- Ați lăsat acest parcurs în favoarea revenirii în Republica Moldova...

- Pentru mine a fost o ofertă pe care nu am putut să o refuz. Este o continuare a profesiei mele de persoană care se ocupă de politica externă. Anume din această congruență de factori mă regăsesc unde mă regăsesc. Și situația din Moldova în luna iunie era foarte dificilă, era acea criză în momentul când mi s-a oferit acest post. Da, am avut anumite rezerve legate de anumiți factori, dar uneori trebuie să-ți asumi anumite riscuri, pentru că nu doar confortul personal stă la bază.

- Mai sunteți un ministru de externe apolitic, așa cum ați afirmat în prima perioadă a mandatului?

- Eu am afirmat mai degrabă faptul că nu voi cere de la Ministerul de Externe să fie politic. Anterior, inclusiv în ultimele luni ale foste guvernări, MAEIE primea indicații directe de la Partidul Democrat despre ce trebuie să spună diplomații. Primeau așa-numitele „non-paper” scrise nu de diplomați în care făceau propagandă pentru PDM. Ceea ce le-am oferit și le-am promis colegilor este că Ministerul de Externe își va face job-ul lui de reprezentare a Republicii Moldova, nu de reprezentare a unui partid – nu al PPDA, PAS sau PSRM. În sensul acesta, eu ca ministru sunt numit politic, dar de la instituția statului Ministerul de Externe eu nu accept subordonare politică și voi apăra Ministerul de subordonarea unui partid. Astăzi ministerul își vede de treabă, se ocupă de diplomație, dar nu de implementarea directivelor de la partid.
---

Video-interviul acordat Agenției de presă IPN de către ministrul de externe Nicu Popescu face parte din ciclul „Relațiile Republicii Moldova cu partenerii de dezvoltare”, sprijinit de Fundația germană Hans Seiddel.

Vezi și:
Nicu Popescu: Suntem interesați să avansăm cât mai rapid în cooperarea cu România
Nicu Popescu despre reglementarea transnistreană: Trebuie să fim foarte prudenți
Nicu Popescu: În următoarele săptămâni voi merge la Washington, Moscova și Berlin
Nicu Popescu: Guvernul își propune să construiască Europa acasă
Nicu Popescu: Ambiția mea este ca Republica Moldova dintr-un recipient de asistență să devină donator