Zece prognoze pentru 2017: Integrare europeană vs propagandă rusească, OP-ED

 

 
Integrarea europeană a Moldovei este posibilă doar dacă aceasta are suficienți aliați și susținători locali. În fine, datorită lui Dodon, Rusia reintră în competiția pentru câștigarea minților și inimilor moldovenilor, în care UE, în pofida avantajelor, nu a reușit să ocupe poziții puternice...


 

Dionis Cenuşa
 

Odată cu învestirea noului președinte, Igor Dodon, pe 23 decembrie 2016, integrarea europeană în Moldova intră într-o fază completamente inedită. Lucru care se datorează unei „schisme geopolitice”, în care președinția are o viziune externă distinctă, din punct de vedere geopolitic, de cea a majorității parlamentare și a Guvernului.

Tot ce s-a petrecut în politica moldovenească până în 2016 a fost mai degrabă uniform la nivel de comportament al instituțiilor politice. În perioada guvernării comuniste (2001-2009), a fost o agendă politică multivectorială, dar mereu susținută pe verticală de către toate ramurile și instituțiile puterii. Perioada guvernărilor pro-europene (2009-2014), clătinată serios după destrămarea tandemului oligarhic Filat-Plahotniuc, a fost fixată pe agenda europeană. Președinția lui Dodon încalcă legitimitatea dată și scoate în prim plan o dihotomie geopolitică vizibilă în sistemul politic moldovenesc. Potrivit acesteia, președintele este eurosceptic, iar guvernul și majoritatea parlamentară – pro-europeni. Această presiune geopolitică va influența calitativ integrarea europeană a țării pe parcursul lui 2017. Forțele pro-europene din instituțiile politice și cele din afara sistemului politic, și anume sectorul non-guvernamental, mass-media etc., vor fi testate la trăinicia convingerilor pro-europene. Evident, nimic nu se poate schimba radical până la alegerile parlamentare din 2018, dar tendințele se vor contura pe parcursul lui 2017.

Totodată, agenda europeană a Moldovei nicidecum nu trebuie văzută separat de urcușurile și coborâșurile în integrarea europeană din interiorul UE sau de situația din țările vecine – România și Ucraina.

Principalele 10 prognoze pentru 2017

1. Geopolitizarea conflictelor inter-institu
ționale interne

Președintele Igor Dodon va demara acțiuni, concertate cu opoziția socialistă din legislativ, contra guvernării pro-UE. Misiunea lui va fi complicată de limitele atribuțiilor de președinte. Dar exploatate în mod eficace și la maximă intensitate, puținele atribuții vor genera dividende politice semnificative. Dodon va tinde să blocheze proiecte de legi, care în viziunea lui sunt dăunătoare Moldovei, acuzând instituțiile europene/occidentale pentru faptul că le-ar impune Moldovei. În mod clar, Președinția va deveni bastionul forțelor pro-ruse. Or, Dodon vrea să monopolizeze definitiv segmentul electoral care simpatizează Rusia. Cea mai bună modalitate este de a demonstra că Președinția lui Dodon restaurează lucrurile distruse de guvernările pro-europene. Dodon ignoră în mod conștient faptul că anume Rusia a detonat relațiile cu guvernele pro-europene din Moldova, Ucraina și Georgia.

2. Resuscitarea partidelor de la guvernare

Ne referim strict la Partidul Democrat, care va folosi dihotomia geopolitică cristalizată odată cu venirea lui Dodon la președinția țării pentru a-și consolida pozițiile și imaginea politică. Este încă neclar cât de sincronizate sunt sau pot fi acțiunile lui Igor Dodon și ale lui Vlad Plahotniuc, dar deja este evident că acestea vor fi deseori interdependente și permanent reciproc influențabile. Adițional, democrații forțează opoziția extra-parlamentară să-și demonopolizeze critica, anterior focusată preponderent asupra guvernării coordonate de Plahotniuc.

3. Coalizarea forțelor pro-europene non-sistemice

În fruntea riscurilor reale sau imaginare, generate de președinția lui Dodon, forțele pro-europene vor fi nevoite să se coalizeze împotriva deja a doi inamici. Așadar, opoziția extra-parlamentară cu viziuni pro-UE urmează să se opună atât guvernării conduse de grupările oligarhice, cât și să conteste președinția lui Igor Dodon. De succesul acestei reorganizări va depinde și gradul de captare a electoratului cu viziuni clare anti-Dodon (aici se numără şi mișcarea unionistă).

4. Mixarea geopolitică a discursului public

Tot mai mult discursul public va cuprinde imagini și informații despre procesele din cadrul Uniunii Economice Euroasiatice, proiectate în mod pozitiv. Președinția lui Dodon va asigura un canal permanent de comunicare (discurs politic), pe care opinia publică nu va fi capabilă să-l ignore, prin simpatie sau prin decepție și ostilitate. Toate drumurile nu vor mai duce la Bruxelles, ci și la Moscova. O asemenea percepție se va impregna în opinia publică, în contradicție cu realitățile cotidiene, unde anume europenii oferă sprijin și cer reforme pe intern, împreună cu alți parteneri de dezvoltare.

5. Intensificarea dialogului cu Estul

Tot mai multe contacte vor avea loc cu țări din Uniunea Economică Euroasiatică, ca urmare a președinției lui Dodon. Cel din urmă nu va putea obține foarte multe de la UE, de aceea, va fi nevoit să compenseze cu promisiuni și diverse bonusuri primite de la Vladimir Putin, Aleksandr Lukașenko și alții. De fapt, cât timp UE va susține reforme necesare pentru Moldova, Dodon va încerca să readucă influența rusească, care deseori este incompatibilă cu spiritul reformelor inspirate din Acordul de Asociere.

6. Multiplicarea propagandei rusești

Datorită președintelui pro-rus, propaganda rusească va deveni mai accentuată, deoarece mereu va exploata episoadele de conflict geopolitic inter-instituțional. Până acum, războiul informațional dirijat din Rusia era concentrat pe critica guvernărilor pro-europene corupte. Preluarea președinției de către pro-rusul Igor Dodon va face ca propaganda rusească să fie mai țintită, iar ca urmare mai complexă și mai eficientă. Moldova nu va mai fi abordată ca un tot întreg, iar accentul propagandei pro-rusești va fi focusat pe partidele, opoziția, sectorul non-guvernamentel care promovează agenda europeană și componentele acesteia.

8. Integrare europeană debusolată

Este dificil de prognozat un parcurs lejer pentru reformele legate de agenda europeană. Pe lângă deficiențele structurale existente (lipsa de resurse umane, financiare), procesul de integrare europeană va fi croit de tentativele guvernării pro-UE de a trișa sub drapelul european (ex: controversata lege privind „liberalizarea” capitalului) și atacurile președinției lui Dodon, acompaniate de propagandă rusească sporită.

9. Relații paralele cu țările din vecinătate

Moldova va dezvolta relații paralele cu țările din vecinătate. Or, guvernul și parlamentul vor avea dialogul lor cu România și Ucraina, iar Dodon – altul, cu totul distinct. Problema nu rezidă doar în faptul că președinția intră sub controlul unui partid politic diferit, dar în faptul că Dodon are viziuni (geo)politice care contrastează izbitor cu cele ale guvernării dirijate de către democrați. Anume în acest context vor fi dirijate relațiile cu România și Ucraina, care vor avea canale de comunicare diferite ca importanță, conținut și dedicație cu Moldova.

10. Amiciția rece între UE și Rusia

Rezultatele alegerilor din Franța, din primăvara lui 2017, va avea un impact semnificativ, dar nu radical asupra coeziunii europene în fața Rusiei. Dacă Angela Merkel câștigă în Germania, atunci va exista un echilibru, deoarece țările ruso-sceptice încă predomină în cadrul UE. Oricum o amiciție rece între UE și Rusia poate fi posibilă, dacă SUA vor desface nodul sancțiunilor, iar guvernarea din Ucraina nu livrează reformele cerute de către Bruxelles. Or, UE nu poate fi eficientă în politica sancțiunilor față de Rusia dacă SUA ies din ecuație sau dacă Ucraina trece prin „scenariul moldovenesc”, caracterizat prin discreditarea forțelor proeuropene. Mai mult ca atât, o amiciție rece între UE și Rusia poate fi forțată și ca urmare a situației din Siria, dar și pe piața hidrocarburilor, unde Moscova își maximizează beneficiile.

În loc de concluzie

Preluarea funcției de președinte de către Dodon nu este deloc întâmplătoare, ci o consecință a eșecurilor guvernărilor pro-europene. Indiferent de susținerea autentică și din abundentă din partea UE, guvernările pro-europene nu au renunțat la practici corupte, pe care le-au perfecționat și ajustat la realitățile, modelate după noi principii (transparență, răspundere etc.).

Totodată, președinția sub Igor Dodon este rezultatul unei realități regionale, unde euroscepticismul, îmbrățișat de Dodon și adepții lui, ocupă tot mai mult teren. Propaganda rusească, acompaniată de politica externă agresivă și chiar violentă a Rusiei, a contribuit direct la inflamarea spiritelor anti-europene în vecinătate și în cele 28 inimi politice ale UE. Dar aceasta se datorează în mare măsură întârzierii sistemelor politice vechi din Germania, Franța, Austria sau Olanda să se reconecteze rapid la realitățile locale și europene, schimbătoare și neprietenoase.

Integrarea europeană din Moldova va fi pusă în fața testului de maturitate în viitorii ani, iar primele teste vor avea loc deja în 2017. De aceea, UE trebuie să comunice mai eficient și să fie un susținător fidel al societății civile din Moldova. Totodată, sectorul non-guvernamental și instituțiile media urmează să-și arate fața adevărată în raport cu UE. Or, integrarea europeană a Moldovei este posibilă doar dacă aceasta are suficienți aliați și susținători locali. În fine, datorită lui Dodon, Rusia reintră în competiția pentru câștigarea minților și inimilor moldovenilor, în care UE, în pofida avantajelor, nu a reușit să ocupe poziții puternice.

 
Dionis Cenuşa

 


IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.