Dezvoltarea agriculturii a fost afectată de mentalitatea oamenilor

Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun propria viziune care au fost paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.

Materialul nr.2 din ciclul IPNMoldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei

Dezvoltarea agriculturii moldoveneşti a fost afectată de mentalitatea oamenilor, care s-a schimbat în perioada sovietică, atunci când lucrătorii din colhozuri nu purtau responsabilitate şi era practicat pe larg furatul de pe ogoare. Reforma în agricultură a întârziat mai mulţi ani, iar tehnica agricolă a fost schimbată mai greu în Moldova, ceea ce a dus la acumularea datoriilor şi cultivarea proastă a terenurilor.

Ministrul agriculturii şi industriei alimentare, Vasile Bumacov, spune că în perioada  sovietică agricultura Moldovei, , a suferit schimbări dramatice. „Ca să înţelegem ce se întâmplă astăzi în agricultură, fără a cunoaşte această istorie, este imposibil. După al doilea război mondial, fermierii au fost duşi în Siberia, li s-a luat totul, s-a pornit un sistem nou, dar care în anii 80 a falimentat total”, a subliniat oficialul.

Vasile Bumacov spune că schimbările radicale sunt dureroase şi au nevoie de timp. Şi dacă s-au făcut reforme, iar baza legislativă a fost schimbată, atunci mentalitatea omului nu poţi să o schimbi. „Paşi înainte în dezvoltarea agricolă au fost făcuţi prin împroprietărirea ţăranului. Dar aceasta a generat şi mari probleme, deoarece oamenii nu erau pregătiţi şi nu aveau spiritul de fermieri. Până în anii 70, mai erau oameni care ştiau cum să lucreze pământul, dar ei au dispărut. Au apărut angajaţii colhozurilor, care în mare parte nu avea responsabilitate, se fura mult, oamenii nu erau plătiţi”, a spus ministrul.

Revenirea la normalitate

Oficialul spune că primul pas pentru revenirea la normalitate a fost conştientizarea că agricultura poate fi performantă numai în bază privată. Nu pot exista fermieri fără pământ. „Atribuirea cotelor în bucăţi a fost însă pasul înapoi. Oamenii pe un hectar doreau şi o bucată de vie, şi o bucată de livadă. Toţi înţelegeau că va fi un dezastru, dar aveau dreptul să ceară pământ, iar statul nu avea putere să dicteze cum anume să se împartă acesta”, a spus ministrul.

Un mare pas înapoi, potrivit lui Vasile Bumacov, a fost stoparea importului de tehnică. „Anterior ţara era mecanizată, aici se încercau tehnologiile noi. Dar din 1991 până în 2000 a fost o ruptură, se făcea reforma, dar s-a uitat de componenta tehnică. Ne-am trezit în 2000 cu toată tehnica ieşită din termenul de exploatare. A fost o pierdere. Am relansat procesul de modernizare datorită japonezilor şi unor programe americane şi din UE. Am reuşit să schimbăm tehnica învechită”, a comunicat ministrul. Acum majoritatea tehnicii are un termen de exploatare sub  8 ani, iar 40% este nouă.

Agricultorii nu se pot promova

Piaţa agricolă s-a liberalizat, s-au deschis hotarele, spune Vasile Bumacov. Acest pas pozitiv este însă umbrit de problema de mentalitate. Oficialul spune că în timpul sovieticilor nu trebuia să faci publicitate la produse, iar piaţa absorbea absolut totul ce era moldovenesc, fără mare efort. În acest proces de modernizare a agriculturii au dispărut abilităţile de promovare. Agricultorii considerau că, dacă au produse moldoveneşti, atunci vor sta în birou şi vor aştepta cumpărătorii care se vor ruga să li se vândă ceva.

Astăzi trebuie sa faci faţă concurenţei, să convingi cumpărătorul că produsul tău e cel mai bun. „Acum nu se mai vinde în lăzi de câteva zeci de kilograme, avem nevoie de ambalare, răcire, păstrare, de brand naţional, trebuie să participăm la expoziţii şi prezentări. În ţara noastră nu putem substitui importul deoarece, chiar dacă se aduc produse de calitatea mai proastă, ele sunt ambalate mai frumos, iar oamenii cumpără cu ochii”, a remarcat Vasile Bumacov.

Ministrul spune că  în Moldova a apărut generaţia de agricultori care deja s-a rupt de minciuna sovietică şi nu se mai teme de hârtie şi creion. „Avem tineri care au învăţat şi au muncit în alte ţări, au venit în ţară ca să devină proprietari. Contăm că aceşti tineri intră în afacerile agricole fără mentalitatea şi influenţa sovietică. Apar femei care sunt tot mai interesate de afaceri în agricultură”, a spus ministrul. Potrivit lui Vasile Bumacov, agricultura moldovenească acum este în plină dezvoltare, iar cea din 1991 era o agricultură fără viitor, care mai degrabă sau mai târziu avea să falimenteze.

4 etape în evoluţia agriculturii

Preşedintele Federaţiei Naţionale a Patronatului din Agricultură şi Industria Alimentară, Alexandru Slusari, a menţionat că, din punctul său de vedere, sunt 4 etape de dezvoltare a agriculturii din Moldova. Prima etapă e în perioada anilor 1991-1994, când în linii mari a fost pusă baza legislaţiei funciare, a fost aprobat Codul funciar, care prevedea atribuirea terenurilor agricole către ţărani. „Momentele negative au fost acelea că nu au existat viziuni clare la guvernare cum trebuie făcut procesul de distribuire. A lipsit abordarea sistemică, drept rezultat o parte din oameni doreau să rămână în colhozuri, altă parte a început să rupă din pământuri. Mai mulţi militanţi politici au venit prin sate şi le-au spus oamenilor să-şi ia cât pământ doresc, fără să le spună cum să o facă. Până în 1994 au fost distruse toate gospodăriile, oamenii au luat haotic pământul, a fost parcelat şi divizat în mai multe locuri, toată baza materială a fost deteriorată”, a declarat Alexandru Slusari.

Perioadă haotică a fost schimbată de una de stabilitate falsă, care a durat până în 1999. „La putere au venit agrarienii, care aveau ideea bună că trebuie oprită distrugerea şi haosul. Situaţia puţin s-a stabilizat, dar cei de la guvernare nu au propus nicio abordare sistemică, ce să se facă mai departe. În condiţiile în care Moldova deja trecuse la economia de piaţă în celelalte ramuri, agricultura rămânea nereformată, procesul de distrugere a bazei materiale a continuat”, spune Alexandru Slusari.

În această perioadă s-au acumulat datorii enorme. În anii 1998-1999 practic fiecare gospodărie colectivă păstrată avea datorii enorme, iar pământurile erau neprelucrate. „Am întârziat reforma în agricultură cam cu 7-8 ani. În 1999, era clar că fără reformă nu se dezvoltă nimic. Dacă reforma se făcea în 1991, acum situaţia în agricultură era să fie mai bună. În 1998-2000 s-a făcut reforma agrară, s-a trecut masiv la agricultura privată”, a subliniat preşedintele Federaţiei Naţionale a Patronatului din Agricultură şi Industria Alimentară.

Greşeli şi reuşite

Alexandru Slusari spune că Programul „Pământ” a avut două  greşeli – a venit prea târziu şi nu a fost soluţionată problema patrimoniului fostelor gospodării colective. „Şi acum avem probleme cu cota valorică. În rest, ţăranii au primit pământuri, a fost creată baza cadastrală. În acest sens suntem net superiori altor state post-sovietice. Orice ţăran are terenuri pe care poate să le vândă dacă doreşte, pe când în industrie e problematic, oamenii au primit bonurile, dar nu ştiu unde este cota lor valorică, s-au falimentat unele întreprinderi. Nu a fost dus până la capăt ceea ce ţine de patrimoniul fostelor gospodării colective”, a remarcat liderul patronilor din agricultură.

După 2002 vine altă etapă – dezvoltarea agriculturii private. Alexandru Slusari spune că acum cea mai mare problema este lipsa atitudinii adecvate din partea guvernării faţă de agricultori, iar pentru ramura agricolă se alocă puţin peste 2% din bugetul de stat. „În condiţiile în care Guvernul mai mult pune miză pe importul produselor agroalimentare, aceasta poate duce la dispariţia multor ramuri agricole. 97% din terenuri se află în proprietate privată, avem ramuri tradiţionale, avem oameni de afaceri, dar lipseşte atenţia deosebită faţă de acest sector. Avem cele mai mici subvenţii din UE. Această situaţie nu creează perspective bune pentru dezvoltarea agriculturii”, a spus Alexandru Slusari.

Ramura care poate să dispară în perioada următoare este zootehnia, deoarece cu taxele vamale actuale aceasta nu este competitivă. Acelaşi risc, spune liderul patronilor în agricultură, este şi pentru producătorii de fructe şi legume, deoarece deja se observă că merele autohtone nu mai pot concura cu cele poloneze. Şi mentalitatea trebuie schimbată. Potrivit lui Alexandru Slusari, 20% din agricultori fac o agricultură de subzistenţă şi trebuie să dispară. Dacă statul nu va conştientiza importanţa sectorului, în următorii 5-7 ani soarta acestuia va fi tristă.

Mariana Galben, IPN
august, 2013

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.

IPN LIVE