Op-Ed
	După 8 ani de la semnarea Acordurilor de Asociere, UE este determinată să trateze frontal problema oligarhiei în Ucraina, Moldova și Georgia...
Dionis Cenușa, Columnist principal

Instituțiile europene solicită ca Ucraina, Moldova și Georgia să elimine influența oligarhică din procesele decizionale naționale. Acest demers face parte din condițiile politice de îndeplinirea cărora depinde transformarea perspectivei europene într-un proces de aderare fezabil. În avizele Comisiei Europene cu privire la statutul de țară candidat pentru aderare, celor trei țări li se recomandă să inițieze un proces „dezoligarhizare” ca să se poată mișca înainte. Problematica oligarhilor nu este deloc întâmplătoare. Fenomenul oligarhizării procesului de luare a deciziilor a avut efecte distructive asupra instituțiilor democratice în fiecare dintre cel trei țări (IPN, Mai 2021). Georgia exemplifică consecințele negative pe care încă continuă să le aibă factorul oligarhic. Din cauza acestuia, Uniunea Europeană a fost forțată să-i confere Georgiei doar calificativul de candidat potențial. În consecință, statul georgian a fost separat de „trio-ul asociat” și pus într-o categorie de țări față de care UE are rezerve și aplică precondiții, depășirea cărora este improbabilă fără schimbarea partidului de guvernare.

Spre deosebire de situația complicată a Georgiei unde guvernarea este acuzată de faptul că gravitează în jurul oligarhului Bidzina Ivanishvili, Ucraina încearcă să subordoneze oligarhii locali, iar Moldova vrea să-i tragă la răspundere pentru infracțiunile comise în trecut. Legislația împotriva oligarhilor, aprobată de Volodymyr Zelensky la finele lui 2021, este acum în vigoare și are menirea să identifice oligarhii și să le limiteze capacitatea de a interveni în actul guvernării. În Moldova, conducerea suspectează că oligarhii fugari și facilitatorii lor (Vladimir Plahotniuc, Ilan Shor și alții) nu numai că sabotează reformele structurale prin intermediul sistemului vechi, dar și ar planifica acțiuni subversive anti-guvernamentale, exploatând nemulțumirea publică și multiplele crize. Așadar, motivațiile politice din Ucraina și Moldova privitor la de-oligarhizare se diferențiază. În primul caz este vorba despre crearea unui echilibru în procesul de guvernare politică și respectiv eliminarea sferelor de influență a oligarhilor asupra economiei și politicului ucrainean. În cel de-al doilea se pare că prevalează sensul de supraviețuire politică și securitate. Or, oligarhii moldoveni caută impunitate juridică și protecția resurselor economice, nu o integrare, chiar dacă și forțată, în cadrul economic legal, precum se observă în cazul Ucrainei.

Țintirea oligarhilor est-europeni are un caracter inovator, care nu s-a aplicat anterior în cazul altor țări candidate sau cu perspectivă europeană. Instituțiile europene fac acest pas pentru că le permit circumstanțele locale. În Ucraina, agresiunea rusească responsabilizează actul guvernării și sporește riscurile de credibilitate internațională pentru guvernare și calitatea reformelor pe care le livrează, inclusiv pe dimensiunea contracarării influenței oligarhice. Autoritățile din Moldova sunt considerate imune la ingerința actorilor oligarhici, fiind văzute ca părți cointeresate în curățarea instituțiilor statului de reminiscențele guvernării informale din ultimul deceniu. Având în vedere că toate forțele politice din Georgia care au potențial politic au și orientare pro-UE, UE a renunțat la tonul său rezervat în privința lui Ivanishvili, a cărui influență este comparabilă cu cea dintr-un „stat capturat”.

Sancționarea oligarhilor

Ucraina a făcut cei mai mulți pași în direcția dezoligarhizării. Inițial, legea anti-oligarhie era văzută ca pe un instrument direcționat împotriva oligarhilor pro-ruși, în frunte cu Viktor Medvedciuk, fost lider al forțelor de opoziție. În prezent, acesta este în detenție și investigat pentru trădare de țară. În luna aprilie, Curtea de Apel de la Lviv a pus sechestrul pe 154 de obiecte considerate proprietatea lui Medvedciuk. Deși este în proces de evaluare la Comisia de la Veneția încă din toamna lui 2021, legea anti-oligarhie este oricum aplicată, iar unii olgarhi, precum Rinat Ahmetov, a renunțat la monopolul său mediatic pentru a nu fi inclus în „lista neagră” a oligarhilor ucraineni.

Moldova încă se confruntă cu consecințele politice și economice ale oligarhilor fugari și a facilitatorilor lor (Vladimir Plahotniuc, Ilan Shor). Resursele lor economice, conexiunile rămase în țară, dar și instrumentele politice disponibile, mențin riscul revenirii lor în cazul unei crize politice de anvergură. Acțiunile de destabilizare politică a țării, întreprinse de oligarhii fugari, corespund cu interesele geopolitice ale Rusiei. În iulie, reprezentanții Congresului SUA au invocat Actul lui Magnitsky în solicitarea lor către președintele Joe Biden privind aplicarea sancțiunilor individuale asupra lui Vladimir Plahotniuc, Ilan Șor și Veaceslav Platon. Aceasta ar implica nu doar interdicția de a călători (aplicată în cazul lui Plahotniuc din 2020), dar și înghețarea activelor. Decizia ar urma să fie luată până la finele lui 2022.

Sancționarea oligarhului georgian Bidzina Ivanishvili a fost invocată deseori în spațiul public georgian, dar primul demers oficial l-a făcut Parlamentul European. Într-o rezoluție adoptată în ajunul prezentării verdictului UE privind statutul de țară candidat, legislativul european a subliniat că Ivanishvili trebuie sancționat. Influența acestuia are un caracter distructiv atât de ordin politic cât și economic, cu repercusiuni asupra independenței justiției și a viabilității instituțiilor democratice (persecutarea jurnaliștilor, membrilor opoziției etc.).

Angajamentele Ucrainei, Moldovei și Georgiei în vederea dezoligarhizării

Cele mai multe acțiuni în vederea dezoligarhizării au fost anunțate de Moldova. Potrivit Planului de Acțiuni, adoptat în cadrul Comisiei Naționale pentru Integrare Europeană din luna august, urmează să fie elaborat mecanismul pentru a exclude factorul oligarhic din sfera politică, economică și publică. Experiența străină și recomandările Comisiei de la Veneția vor fi luate în considerare. Comisia Electorală Centrală și Consiliul Audiovizualului vor fi antrenate în procesul de dezoligarhizare țintind finanțarea partidelor politice și respectiv influența asupra surselor media. Mai mult ca atât, se preconizează evaluarea întreprinderilor de stat în raport cu influența oligarhică. Unele măsuri sunt preconizate până în noiembrie-decembrie 2022, altele urmează să fie implementate până în iunie 2023.

Ucraina implementează legea anti-oligarhie în vigoare din septembrie 2021. La ședința Comisiei pentru Integrare Europeană a Radei Supreme din luna august s-a discutat despre îndeplinirea cerințelor UE, inclusiv în domeniul dezoligarhizării. Astfel, Consiliul Național de Securitate și Guvernul urmează să elaboreze „registrul oligarhilor” pentru a putea pune în aplicare legea. Totodată, autoritățile ucrainene sunt în așteptarea recomandărilor Comisiei de la Veneția, care cel mai degrabă vor fi acceptate de Kiev pentru a nu prejudicia dialogul cu UE pe marginea statutului de țară candidat.

În Georgia, lucrurile sunt în suspans. Evaluarea îndeplinirii condițiilor UE a fost mutată pentru 2023, în loc de termenul de decembrie 2022, stabilit inițial inclusiv pentru Ucraina și Moldova. Autoritățile georgiene nu au exclus elaborarea unei legi privind dezoligarhizarea, însă lipsește o voință politică clară și un plan de acțiuni fezabil. Politicieni europeni echivalează acest proces cu “de-Bidzinarea și de-Ivanishvilizarea” Georgiei, iar reprezentanții societății civile consideră că crearea unor instituții independente în domeniul statului de drept va contribui de la sine la deoligarhizarea țării.

În loc de concluzii...

După 8 ani de la semnarea Acordurilor de Asociere, UE este determinată să trateze frontal problema oligarhiei în Ucraina, Moldova și Georgia. Până acum, Bruxelles-ul a ezitat să ceară combaterea oligarhiei într-un mod atât de deschis în cadrul condiționalităților atașate la asistența macro-financiară sau în cadrul dialogului politic.

Perspectiva de aderare la UE a schimbat parametrii și intensitatea relațiilor bilaterale. Pe de o parte, UE are nu doar interesul, dar și obligația, de a deveni mai exigentă față de factorii care destabilizează instituțiile de stat, fără de care aderarea la UE este imposibilă. Pe de altă parte, cele trei țări trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare, dacă vor cu adevărat să ajungă la etapa negocierilor de aderare într-un viitor tangibil.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.