Bartlomiej Zdaniuk: Ceea ce ne leagă vine din dorința comună de a fi liberi. Interviu IPN

De ce libertatea face parte din ADN-ul polonezilor și care este condiția de bază pentru asigurarea libertății și independenței? De ce Victoria din anul 1945 nu este și o Victorie a polonezilor? Pe ce se bazează progresul spectaculos al Poloniei în cadrul UE și ce învățăminte poate trage Republica Moldova din aceasta? De ce nu suportă comparație Uniunea Sovietică și Uniunea Europeană și cum se explică întârzierea în dezvoltare a fostelor republicii sovietice? Care este cuvântul cheie pentru a înțelege modul de gândire al polonezilor și de ce polonezilor le pasă de destinele moldovenilor? De ce Polonia nu vede o contradicție între poziția UE, în ansamblu, în raport cu Moldova, și poziția Poloniei, stat membru al UE? De ce Acordul de Asociere cu UE rămâne valabil pentru Republica Moldova, indiferent de care va fi evoluția UE? Despre aceste și alte lucruri importante pentru relațiile bilaterale moldo-poloneze în context european - în interviul lui Valeriu Vasilică, realizat cu E.S. Ambasadorul Republicii Polone în Republica Moldova Bartlomiej Zdaniuk.
----

- Întâmplarea sau, poate, legitatea fac ca multe din subiectele interviului de astăzi să aibă motive legate de evenimente. Ieri, de exemplu, Ambasada Poloniei la Chișinău a desfășurat un eveniment prin care a marcat Ziua Constituției Poloneze. De ce Constituția Poloniei, adoptată cu mai mult de 200 de ani în urmă contează pentru polonezi si astăzi, în secolul 21, total diferit în foarte multe privințe de secolul 18?


- O precizare: Celebrăm Constituția cea de atunci, votată în ziua de 3 mai 1791, care din mai multe motive nu a rezistat mult timp. Apoi au urmat alte constituții și acum avem una nouă, votată în 1997. Nu suntem în aceeași situație cum sunt americanii, care au votat o Constituție în 1787 și sunt cu același text până astăzi. De ce atunci noi marcăm această Constituție care a fost votată acum peste 220 de ani?

Polonia în secolul 18 era un stat slab, cu multe probleme interne și externe, un stat dominat de oligarhi care nu se gândeau la binele statului. În același timp, aveam și puteri străine în vecinătatea noastră care au considerat că era atunci o oportunitate ușoară de a-și extinde teritoriul folosindu-se de o Polonie slabă.

În ziua de 3 mai 1791 este votată o Constituție care a modernizat în mod substanțial țara. O problemă mare care exista până atunci era principiul unanimității. Fiecare lege trebuia votată cu unanimitate în Parlament. Era suficient ca un deputat să spună nu și legea nu era votată. Nicio lege nu era votată și Polonia a intrat într-o stare de stagnare. Această Constituție a eliminat acest principiu și a instaurat principiul majorității votului. Aceasta a însemnat că, din acel moment, instituțiile statului au putut funcționa normal. Acest lucru nu era pe placul multora, în primul rând, vecinilor noștri care s-au pomenit în situația că Polonia poate să fie un stat funcțional, un stat puternic. Bineînțeles că i-au găsit imediat pe câțiva trădători în interiorul țării care s-au coalizat și erau suficient de puternici ca să-i impună regelui polonez de atunci să abroge această Constituție. Ea a fost în vigoare doar câteva luni. Apoi, după câțiva ani, statul polonez a dispărut, fiind dezmembrat de trei vecini ai săi.

Prin votarea acestei Constituții am demonstrat totuși că, dacă dorim, putem schimba situația în țară, putem moderniza țara, putem trăi frumos. Totul depinde de efortul nostru. Desigur că există niște circumstanțe, dar, dacă vrem, putem fi liberi, putem fi independenți. Dacă vorbim de independență, vorbim și de libertate. Dacă vrem să fim liberi, trebuie să fim și independenți, dacă spui că vrei să fii independent, dar nu faci nimic pentru aceasta, atunci renunți la libertate. Simplu. Istoria noastră foarte dureroasă ne-a învățat acest lucru că trebuie să faci eforturi în fiecare zi.

- Mâine, 9 mai, Republica Moldova marchează două sărbători odată: Ziua Victoriei și Ziua Europei. Ar fi o chestiune obișnuită, dacă în multe din capetele politicienilor noștri, dar și ale o parte dintre cetățenii Moldovei aceste sărbători nu s-ar exclude reciproc. Înțelegem de unde vine această interpretare contradictorie care ne dezbină, dar nu cred că toată lumea de la noi cunoaște soluțiile pentru depășirea acestei situații și ar avea voința să le aplice. Credeți că experiența Poloniei și a polonezilor, care au avut o perioadă îndelungată aceleași rădăcini ideologice ca și noi, ne poate ajuta în acest sens?

- Ziua Victoriei se referă la evenimentele din mai 1945 și aici deja vedem câteva diferențe și discrepanțe. Țările vestice și Polonia deja de 30 de ani marchează această zi astăzi, 8 mai, nu pe 9 mai după tradiția sovietică. Ziua Europei se referă la alt eveniment care s-a întâmplat cinci ani mai târziu și anume pe 9 mai 1950, când Schuman (n.r. Robert Schuman, ministru francez al afacerilor externe) a venit cu planul său de comunizare a producției de cărbune și oțel dintre Franța și Germania de Vest. Aceste două țări au avut trei războaie în acea perioadă și au căutat soluții ca să nu se mai confrunte cu alte conflicte armate. Ideea a fost să creeze o autoritate care să supravegheze producția oțelului care pe atunci era considerat ca element de bază pentru a iniția un război. Acesta a fost primul pas simbolic al construcției europene, pornirea procesului integrării europene care mai apoi a devenit Comunitatea Economică Europeană și astăzi este Uniunea Europeană. Cu părere de rău, Polonia nu a participat pe deplin nici la primul, nici la al doilea eveniment. În 1950 era vorba de țările vestice, ele au fost nucleul construcției europene, Polonia nu făcea parte din lumea vestică, se afla sub dominație comunistă și nici nu avea cum să participe. Abia în anul 1989 am putut să reluăm această cale firească spre Europa din care facem parte.

Anul 1945 este o victorie, dar întrebarea pe care ne-o punem noi, polonezii, este dacă această zi este o victorie a polonezilor? Din păcate, nu putem spune că a fost o victorie a polonezilor. În primul rând, costul războiului a fost enorm. Dacă luăm în proporție, noi am avut cele mai mari pierderi. Dintr-o populație de 35 de milioane, am pierdut șase milioane. Acestea sunt pierderi de vieți omenești, dar sunt și persoane rănite, persoane dispărute. Patrimoniu cultural și economic a fost distrus. Nici până în anul 2019 nu am depășit această discrepanță dintre noi și țările vestice în pofida mai multor eforturi. Un alt element – o victorie este atunci când ai fost eliberat, când ești liber și printre câștigători. Din păcate, sistemul care a fost introdus în Polonia odată cu sosirea Armatei Roșii nu a fost un sistem pe care ni l-am fi dorit, a fost un sistem impus. Atunci despre ce victorie putem vorbi noi? Abia în 1989 am putut să creăm un sistem după dorința polonezilor. De aceea, în cazul nostru nici astăzi, nici mâine, nu este o zi nelucrătoare pentru că momentul din 1945 nu este un moment de glorie. Aprecierea noastră este diferită.

- Zilele trecute Polonia a marcat, alături de alte câteva state, aniversarea a 15-cea de la integrarea politică în Uniunea Europeană. Este o perioadă mai mult decât suficientă pentru concluzii argumentate privind gradul de realizare a așteptărilor Poloniei ca stat și a polonezilor ca cetățeni europeni. În ce măsură vă satisface acest grad? De ce ar trebui să tindă sau să nu tindă și moldovenii să obțină acest statut de stat-membru al Uniunii Europene?

- Aș putea să încep cu o zicală și anume „Pofta vine mâncând”. Timp de 15 ani, am reușit să facem foarte multe, să modernizăm țara în toate sensurile cuvântului. Atât pe dimensiunea tehnică, dar și a infrastructurii. Progresul este spectaculos, mii de kilometri de autostrăzi și drumuri construite și care sunt în construcție și sper că încă vor fi construite. Polonezii în acest timp, dar și în ultimii 30 de ani, au învățat să funcționeze într-o economie de piață. Starea Poloniei de până acum trei decenii a fost un dezastru cu faliment economic. De aceea, nimeni în Polonia nu-și mai dorește așa ceva. Oamenii au fost dezobișnuiți în mod intenționat să aibă capacitatea de a funcționa într-o economie de piață și tocmai aici vedem dauna cea mai urâtă a sistemului comunist. Noi a trebuit să acumulăm din nou atât banii, cât și experiența, capacitățile intelectuale de a desfășura o activitate într-o astfel de economie.

Pilonul dezvoltării economice al Poloniei îl constituie întreprinderile mici și mijlocii. Acesta este un țesut foarte puternic care contribuie la creșterea economică în continuare din 1994 încoace. De atunci nu am avut niciun an când am fi avut recesiune. De ce? Pentru că avem o cerere internă puternică, firme mici și mijlocii, sperăm să avem și firme mari, să ieșim și mai mult de pe teritoriul țării. Avem un progres economic foarte mare și capacitatea de a activa într-o lume capitalistă.

Nu am reușit totul, avem multe provocări încă, poate cea mai mare este cea demografică. Foarte mulți polonezi au plecat și am ajuns la situația în care Polonia are lipsă de forță de muncă. Unii se întorc, dar am reușit să atingem un grad de dezvoltare atât de mare, încât nu putem cu forțele propriii să satisfacem această cerere a pieței forței de muncă.

Din cauza trecutului nostru, din păcate, am fost o țară de emigrații. Primul val a fost în anii 1830. Apoi au urmat și alte valuri. De aceea, am ajuns în situația când, cu o populație în țară de circa 38 milioane, avem circa 20 milioane în afara țării. Aceștia sunt oamenii care au plecat din cauza condițiilor economice proaste, dar și – până în 1989 – din cauza persecuțiilor politice. De aceea, domeniul demografic rămâne o provocare, deși, partea bună e că indicii demografici privind natalitatea sunt optimiste, dar este devreme de a face concluzii.

- Se crede că adevărul se cunoaște mai ușor prin comparație. Polonia a fost și anterior membru al unui bloc geopolitic – „Lagărul Socialist” i se spunea pe atunci, cu componenta militară, botezată chiar după numele capitalei dumneavoastră – „Tratatul de la Varșovia”. Am dat zilele trecute de un film din 12 părți al televiziunii din Sankt Petersburg, de unde am aflat detalii cutremurătoare privind o răscoala mai puțin cunoscută a polonezilor din orașul Poznan, în anul 1956, la nici 10 ani de aflare a Poloniei în acel „Lagăr”. Răscoala a fost înăbușită cu forțele, inclusiv, a două divizii de tancuri, au existat numeroase victime și au urmat represalii în masă după înăbușire. Rădăcinile răscoalei au fost în mare parte de origine geopolitică. De ce Polonia a avut atâta „disconfort” din aflarea sa într-un anumit bloc și ce o face să se simtă mai confortabil în altul, în UE?

- Nici nu se compară Uniunea Sovietică și UE. Chiar e un pic deplasată o astfel de comparație.

Polonia este un stat, poporul polonez este o națiune existentă de peste 1000 de ani. Începutul existenței noastre statale datează cu anul 966. La o anumită etapă, statul a dispărut, am recâștigat independența în 1918. Din păcate, în 1939 am fost din nou atacați de doi vecini de-ai noștri care, cu câteva zile înainte de al doilea război mondial, s-au coalizat, prin faimosul pact Ribbentrop-Molotov.

Noi suntem un popor care în ultimele trei secole eram obligați să luptăm pentru independență. Asta face parte din ADN-ul nostru. Suntem liberi și liberi vom rămâne. De acea, nu vom accepta dictatura unei puteri străine. Suntem un stat profund democratic și ceea ce vrea poporul, aceea și o să se întâmple. Nimic nu poate să fie impus din exterior. Nimeni nu a reușit acest lucru și nu va reuși.

- Și tot zilele trecute s-au împlinit 10 ani de la lansarea Parteneriatului Estic, unul din „nașii de botez” fiind anume Polonia. În ce măsură este satisfăcut „nașul” de propria „creație”, a meritat să fie realizată această idee? Cum a evoluat rolul Poloniei în toată această construcție a Parteneriatului Estic?

- „Solidaritate” este cuvântul cheie pentru a înțelege modul de gândire al polonezilor, pentru că acest cuvânt nu are tangență doar cu un sindicat anume creat în august 1980. Este de fapt o valoare – solidaritatea – care ne ghidează pe noi, polonezii, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Și acest lucru nu s-a întâmplat odată cu crearea sindicatului cunoscut cu acest nume, ci mult mai devreme, încă în secolul XIX și poate și mai devreme. Polonezii au luptat, alături de alte popoare, pentru libertatea lor. Și sunt foarte multe cazuri, poate cel mai cunoscut fiind generalul polonez Józef Bem, care a luptat alături de maghiari în Primăvara Națiunilor în anul 1848-1849. Aș putea spune că ne pasă și de destinul altora, de situația din alte țări. Și toată abordarea pe care o avem vine din acest considerent. De aceea, exact acum zece ani, Polonia a propus, alături de partenerii din Suedia, crearea unui format care se numește Parteneriat Estic, pentru țările din vecinătatea estică a Uniunii Europene – format cu menirea de a accelera procesul de apropiere. Odată ce noi am intrat în UE, nu am uitat și de alții. Și pentru a lăsa calea deschisă pentru o apropiere viitoare. Și rolul Poloniei nu s-a schimbat, în sensul că situația în vecinătatea estică a UE în continuare este foarte importantă pentru noi. Există și un alt motiv foarte firesc – fiecare țară dorește să aibă un spațiu înconjurător favorabil și stabil. Cu cât vecinătatea estică o să fie mai stabilă și mai prosperă, cu atât și Polonia va fi mai atractivă pentru investitori, atât din țară, cât și din străinătate.

- Și dacă mergem pe aceeași terminologie, oarecum familială, cum apreciați perioada trecută de dezvoltare a „finilor” de botez? Toți împreună, dar și fiecare în parte și, desigur, ne interesează în mod special punctul de vedere polonez asupra evoluției Moldovei în acest proiect. Ce s-a întâmplat cu „Moldova – istorie de succes a Parteneriatului Estic”, de ce nu mai este și ce credeți că se poate de făcut ca, eventual, să redevină?

- În primul rând, trebuie să avem o abordare mai largă și să avem multă răbdare. De ce? În primul rând, nu vorbim despre un proces uniform pentru toți. Sunt șase țări partenere și fiecare țară are o situație diferită, o cale proprie, de aceea ar fi prea simplu ca să evaluăm rezultatele acestui Parteneriat, luând în calcul numai câteva exemple. Trebuie luată în întregime această mișcare. Trebuie să avem multă răbdare, deoarece toate aceste șase țări sunt și foste republici sovietice. Am spus mai devreme cât de mare a fost întârzierea Poloniei din cauza sistemului comunist, impus din străinătate, și atunci lucrurile sunt poate și mai complicate în cazul țărilor care făceau direct parte din Uniunea Sovietică. Desigur, sunt trei țări ex-sovietice, care deja fac parte din UE, NATO și alte structuri. Dar trebuie constatat că istoria este diferită. Polonia este un stat cu o istorie foarte lungă, cu o identitate clară, consolidată – cultură, limbă. Nimeni nu pune sub semnul întrebării existența acestor fenomene. În țările post-sovietice situația a fost cu totul alta. Istoria a existat, dar a fost mai anevoioasă. În ceea ce ține de Republica Moldova, există diferite puncte de vedere în ceea ce privește statul ca atare: „De fapt, ce stat ne dorim noi și care este proiectul de stat pe care îl avem?” Și putem constata că în Republica Moldova există o dezbatere sau există mai multe puncte de vedere. Nu este, bineînțeles, rolul diplomaților străini de a face vreun comentariu – noi doar constatăm că o astfel de situație există. De aceea, am spus că trebuie să avem multă răbdare, pentru că integrarea europeană nu trebuie să fie cumva considerată ca un proces prin care noi o să depășim sau o să trecem cu vederea peste diferite provocări care există în ceea ce ține de construcția statală. Să fie foarte clar, nu vreau să spun că „hai să construim un stat și apoi o să aderăm la UE”, nici nu spun „hai să aderăm la UE și după revenim la stat”. Sunt procese paralele, legate unul de altul.

Uniunea Europeană este de fapt o trambulină, metaforic vorbind, în sens că este un instrument, un potențial și depinde de tine cum îl folosești. Am spus că noi am progresat în infrastructură – drumuri, aeroporturi, dar nimeni nu vine din UE ca să o facă. În primul rând, trebuie să existe o capacitate internă pentru a gestiona asemenea proiecte, o capacitate financiară, dar, în primul rând, instituțională. UE vine cu un ajutor financiar. Dacă vrei să faci un salt reușit, mare, trambulina vine în ajutor. Și exact același lucru există între UE și țările partenere din vecinătate estică și din alte regiuni. Este o ofertă, o propunere, dar depinde acum de fiecare țară în parte cum această oportunitate va fi folosită.

Consider că este prea devreme pentru concluzii, însă putem spune că nimeni în Europa nu a închis ușa. „Finii” pot miza pe deschiderea „nașilor”, dar, ca și în viața oamenilor – „finii” sunt țări independente - dacă vrei să fie independent, trebuie să fii și responsabil. „Nașii” sunt deschiși, dar e nevoie de efort și din partea „finilor”. Foarte multe s-au făcut, acum cinci ani s-a liberalizat regimul de vize, a fost semnat Acordul de Asociere cu UE, s-a creat o Zonă de Liber Schimb. Și vă rugăm frumos să folosiți această oportunitate care există deja. Trebuie să îmbunătățim capacitățile instituționale pentru a merge în această direcție.

- Pe linia Parteneriatului Estic, dar și a relațiilor cu Uniunea Europeană, Republica Moldova cunoaște acum o perioadă „de pauză”, dacă nu chiar „de recesiune”. Oficialii de la Bruxelles și de la Chișinău tratează în mod diferit motivele acestei stări de lucruri. Dar iată că relațiile bilaterale moldo-poloneze se pare că sunt în ascensiune, în aceeași perioadă, prezența poloneză în Moldova, în special prin proiectele de dezvoltare implementate, crește. Nu vedeți aici o contradicție între ceea ce înseamnă poziția Uniunii Europene în ansamblu, în raport cu Moldova, și poziția Poloniei, stat membru al Uniunii Europene?

- Nu există nicio diferență sau contradicție. Uniunea Europeană și toate țările membre, inclusiv Polonia, spun același lucru. Există pentru Republica Moldova oportunități create de comun acord, sunt documente semnate atât de UE, cât și de Republica Moldova și sunt angajamente pe care și le-a asumat Republica Moldova. Și subliniez acest lucru – nu pentru placul cuiva, ci pentru binele oamenilor din Republica Moldova. Și acest lucru îl spunem și noi, care am trecut prin aceleași greutăți, aceleași dificultăți, aceleași poveri, care am fost și noi un stat cu multe probleme. Noi cunoaștem acest drum, cunoaștem aceste dificultăți, aceste provocări și știm care sunt problemele. Și spunem exact același lucru – unele reforme trebuie implementate. În primul rând, statul trebuie să fie atractiv, atractiv pentru oameni de afaceri atât din țară, cât și din străinătate. Dacă țara nu este atractivă din mai multe motive, atunci va fi greu pentru investitori să vină cu unele proiecte. Vor merge în alte țări. De aceea, trebuie să ne punem întrebarea ce să facem ca să fim atractivi. Reieșind din acel principiu al solidarității, noi continuăm diferite proiecte. Am întâlnit în Republica Moldova foarte mulți oameni harnici, doritori de a merge înainte și ei nu pot fi cumva pedepsiți, spunându-le că nu mai putem colabora din diferite motive. Există un spațiu imens în care putem activa și de aceea venim cu aceste proiecte. Cred că ADN-ul Poloniei și prezența poloneză are de a face cu proiectele de dezvoltare și le implementăm cu mare drag, pentru că și noi am trecut cumva prin această etapă. La noi pilonul au fost întreprinderile mici, dar și descentralizarea. Polonia s-a modernizat de jos – din firme mici și de la puterea locală. Considerăm că multe lucruri pot fi făcute și trebuie făcute printr-un efort la nivel local. În UE există principiul subsidiarității – trei niveluri: local, statal și la nivelul UE. Tot ce poate fi gestionat mai bine la nivel local, acolo trebuie să fie gestionat și tot așa. De aceea, noi venim cu multe proiecte destinate atât puterii centrale, care nu este trecută cu vederea, dar sunt și proiecte destinate puterii locale.

Trebuie de înțeles că integrarea europeană nu înseamnă că lucrurile se vor face de la sine, ele se fac doar prin muncă, iar UE este un ajutor. Dacă îl vrem, trebuie să însușim acele angajamente asumate. Dacă nu, ne asumăm responsabilitate, nu putem beneficia de acele avantaje, de această trambulină pe care ne-o oferă UE.

- Care sunt domeniile prioritare în colaborarea dintre Polonia și Moldova și dacă aceste priorități au suferiți cumva modificări de-a lungul anilor?

Suntem activi în trei domenii – dezvoltarea zonelor rurale, recent am elaborat un instrument care se numește revitalizarea urbană, pornind de la câteva municipii din Republica Moldova. Avem și câteva proiecte legate de consolidarea încrederii de pe ambele maluri ale Nistrului. Evoluția priorităților vine cumva natural observând evoluția situației în teritoriu.

- Societatea moldovenească este suficient de deranjată de lipsa de progrese în procesul de constituire a noii guvernări din Republica Moldova după alegerile parlamentare care s-au desfășurat iată deja de mai mult de 70 de zile în urmă. Partenerii externi, în particular Polonia, are același disconfort sau nu? Pe cât de clare vă sunt perspectivele relațiilor bilaterale, dar și pe linia relațiilor moldo-comunitare, în aceste condiții?

- Nu știu dacă cuvântul „disconfort” este cel mai potrivit. În primul rând, se întâmplă în multe state situații în care crearea unui guvern a fost complicată, dificilă sau poate chiar imposibilă. Chiar recent, în unele state din Uniunea Europeană, acest proces de constituire a majorității parlamentare a durat mult timp, poate a și durut multă lume. În unele cazuri chiar peste un an. Asemenea lucruri se întâmplă. În Polonia nu, aici avem o situație în care un partid, acum patru ani, a câștigat majoritatea absolută în ambele camere ale Parlamentului, deci, nu a fost nevoie de o coaliție. O să avem alegeri în toamna anului curent și vom vedea cum se va dezvolta situația. De aceea am spus că nu suntem deranjați.

Fiecare țară are problemele proprii și trebuie să răspundă la ele în mod responsabil. De aceea, noi nici nu venim cu unele soluții pentru situația din țara dumneavoastră pentru că, în primul rând, considerăm că sunteți un stat independent. Pentru noi independența este un lucru sfânt. De ce să venim noi în alte țări și să le spunem că să facă așa sau invers? Sunteți liberi, dar sunteți și responsabili. Voi o să purtați întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă.

Acolo unde putem continua unele proiecte și unele demersuri, o facem împreună cu societatea civilă, cu puterea locală. În ceea ce privește diferite proiecte la nivel central, așteptăm pentru că nu avem la momentul de față un guvern creat după alegeri. Asta este singura consecință – că nu putem valorifica pe deplin tot ce am fi putut împreună să valorificăm.

- Să revenim la ocaziile mai speciale ale acestei perioade în care realizăm interviul. În circa două săptămâni vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European, ce așteaptă Polonia de la aceste alegeri și ce impact credeți că pot avea ele asupra Moldovei și moldovenilor, asupra relațiilor moldo-poloneze?

- Desigur, fiecare scrutin are un anumit impact. În cazul respectiv vorbim de Parlamentul European, competențele căruia nu sunt de neglijat, sunt foarte importante, însă hotărârile în Uniunea Europeană sunt elaborate printr-un proces mult mai complicat.

Ce așteptăm noi? În primul rând, așteptăm ca vocea poporului să fie poate cea mai importantă. Ideea este că prin aceste alegeri europarlamentare, cumva, dorința oamenilor să găsească o soluție care să fie satisfăcătoare pentru ei. Dar aici vedem, și aceasta este o opinie personală, că este și o invitație pentru diferite elite din diferite țări de a răspunde la dorințele oamenilor.

În ceea ce privește relațiile UE cu Republica Moldova, sunt unii care consideră că Uniunea Europeană este un model care fie nu are niciun viitor, fie că se va prăbuși sau va avea o importanță mai limitată. Ce putem spune? Desigur, varianta actuală a construcției europene nu este cea definitivă, ea va evolua. Deja în ultimii 25 de ani câte tratate au fost semnate?! De la Amsterdam, de la Nisa, de la Lisabona, au fost semnate multe tratate care au schimbat modul de funcționare a UE. Desigur, va fi o evoluție, nu știm în ce direcție, indiferent dacă o să aibă loc Brexit-ul sau nu. UE va evolua ca mod de funcționare al tuturor statelor.

Unele lucruri însă nu se vor schimba sau este foarte puțin probabil ca aceste elemente să se schimbe. În primul rând, cred că oamenii din Europa apreciază foarte mult libertatea deplasării, libertatea de a călători, libertatea serviciilor, mărfurilor, capitalurilor. Sunt lucruri care au devenit foarte importante. Cum adică să nu mai putem călători dintr-o țară în alta liber, iarăși să trecem prin controale, să avem vize, pașapoarte?! Cred că nimeni nu-și dorește să revenim la o astfel de situație în care pentru a merge într-o țară să avem nevoie de viză. La fel este și cu comerțul. Acest spațiu de libertate cred că este un lucru care s-a înfăptuit în mod ireversibil. Ne place să facem parte dintr-o comunitate. Apoi, fiecare are diferite interese, face lobby pentru interesele sale și este firesc.

De aceea, pentru Republica Moldova cred că indiferent care va fi evoluția UE, tot ce a fost scris în Acordul de Asociere, în cele 20 de livrabile pentru 2020, toate acestea rămân valabile pentru că, implementând conținutul acestor documente, Republica Moldova devine mai compatibilă cu alte țări care fac deja parte din UE și atunci această cooperare va fi mai strânsă. Și asta, de fapt, este miza. Asta este perspectiva pe care trebuie să o abordăm. De aceea implementarea reformelor trebuie continuată.

- Ați spus într-un context că poporul polonez „este avid de libertate” și că aceasta este o trăsătură înnăscută. Prin ce credeți că se aseamănă polonezii și moldovenii și care sunt trăsăturile care îi fac diferiți ca oameni, ca popoare?

- Este o întrebare foarte grea, poate cea mai grea dintre cele pe care le-ați pus astăzi. Cred că această dorință de libertate există peste tot. Numai că din cauza istoriei, din cauza trecutului, ea capătă dimensiuni diferite. Pentru noi a fost mereu vorba de libertate în sensul că noi avem un stat și cineva vrea să ni-l ia acest stat. Deci, trebuia să ne apărăm nu numai prin forța militară, dar, în primul rând, prin forța spirituală. Ocupanții, în cele mai multe cazuri, în ultimii 300 de ani, au avut militari mai puternici decât noi, ne-au ocupat, ne-au deportat, ne-au înjosit, ne-au întemnițat. Dar noi niciodată nu ne-am închinat, în sensul că am păstrat această identitate. Noi suntem un popor diferit, mai ales cultura noastră, avem tradiția noastră. Nu vom fi niște sclavi, niște robi la altcineva. Noi suntem stăpâni în curtea noastră. Cred că această dorință de libertate este și printre cetățenii Republicii Moldova. Cred că și dânșii au trecut prin foarte multe poveri, poate chiar și mai mari decât noi, numai că această dorință de libertate, nu a căpătat aceeași formă.

Polonia este o țară foarte apreciată de Republica Moldova. Noi ne dăm seama de acest lucru. Și polonezii sunt foarte apreciați. Nu am auzit niciodată aici, în Republica Moldova vreo remarcă, vreun comentariu negativ sau urât față de Polonia. Toți vorbesc frumos și știu că nu vorbesc numai așa ca să fie simpatici, dar cu adevărat sunt convinși de ceea ce spun. Acest lucru îl apreciem foarte mult. Ne aflăm foarte aproape unii de alții. Deși nu avem o frontieră comună, suntem aproape. Distanța dintre Chișinău și Varșovia este mai mică decât dintre Varșovia și Bruxelles. Ne place să fim liberi în țările noastre. Sunt convins că potențialul în continuare este foarte mare și trebuie să-l valorificăm.
---

Note IPN:
- Interviul a fost realizat miercuri, 8 mai 2019, varianta video a acestuia poate fi urmărită aici;
-Interviul
face parte din ciclul de interviuri video, realizate de către Agenția de presă IPN cu primele persoane din cadrul misiunilor diplomatice și reprezentanțelor organizațiilor internaționale, acreditate la Chișinău, privind relațiile Republicii Moldova cu partenerii de dezvoltare. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”. Opiniile exprimate în cadrul interviurilor nu reprezintă neapărat viziunile Fundației.