logo

Uzurparea puterii uzurpate… Op-Ed de Victor Pelin


https://www.ipn.md/public/index.php/ro/uzurparea-puterii-uzurpate-op-ed-de-victor-pelin-7978_1081206.html

Contrastul evocat de liderul PSRM, care a beneficiat în 2014 de suportul președintelui Putin pentru a deveni lider politic, ar trebui să-l nemulțumească pe ultimul. Iar astfel de nemulțumiri ar putea fi chiar mai dăunătoare pentru viitorul PSRM decât coalizarea cu mafia și bandiții…”
---


Reabilitarea puciștilor

După ce Curtea Constituțională (CC), la sesizarea președintelui Maia Sandu, a constatat la 15 aprilie 2021 circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului s-a scurs destul timp pentru a face anumite concluzii. În această perioadă Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) urma să întreprindă un șir de acțiuni anunțate de liderul formațiunii, Igor Dodon. Acesta din urmă și-a exprimat convingea că: „Istoria din 2019 se repetă, dar pe post de uzurpator este Maia Sandu care a folosit CC”. Opinia publică mai rămâne în așteptarea acțiunilor concrete anunțate de liderul PSRM:

  • exprimarea votului de neîncredere pentru trei membri ai Curții Constituționale însoțită de cererea demisiei acestora;
  • apelarea către partenerii internaționali cu îndemnul de a interveni și de a curma tentativa de lovitură de stat, pentru a restabili statul de drept în Republica Moldova.

După toate aparențele, inițiativa liderului PSRM va avea soarta multor altor inițiative și promisiuni care nu au mai fost realizate vreodată. Într-adevăr, înainte de a se referi la uzurparea puterii în 2019, liderul PSRM ar face bine să explice cetățenilor ce a stabilit totuși Comisia parlamentară de anchetă pentru elucidarea circumstanțelor de fapt și de drept privind tentativa de puci anticonstituțional întreprinsă de Partidul Democrat din Moldova prin intermediul Curții Constituționale și al Procuraturii Generale. Dacă nu-și amintește cumva, atunci merită să-i reamintim că investigația Comisiei parlamentare n-a avut nicio finalitate. Cauzele eșecului investigației parlamentare îi sunt imputabile PSRM și membrilor acestuia:

  • în primul rând, președinte al Comisiei parlamentare privind tentativa de puci anticonstituțional, din 2019, a fost condusă timp de două luni de zile de membrul fracțiunii PSRM, Vladimir Țurcan, care a mai fost și președinte al Comisiei de stat pentru elucidarea evenimentelor din 7–8 aprilie 2009. Este de remarcat că ambele comisii pentru anchetarea unor cazuri de rezonanță conduse de Vladimir Țurcan nu s-au soldat cu vreun rezultat;
  • în al doilea rând, la scurt timp după schimbarea conducerii Comisiei parlamentare privind tentativa de puci anticonstituțional, PSRM a decis să constituie o majoritate parlamentară, formalizată câteva luni mai târziu, cu Partidul Democrat din Moldova (PDM), pe care tocmai îl acuza de tentative de puci anticonstituțional. Evident, noii partenerii de coaliție nu mai puteau fi tratați ca niște puciști, care au participat la tentativa de uzurpare a puterii. De aceea, fracțiunea PSRM și membrii acesteia din Comisia parlamentară de anchetă i-au tratat cu indulgență pe noii partenerii de coaliție;
  • în al treilea rând, după constituirea majorității PSRM&PDM, mulți dintre cei vizați în ancheta Comisiei parlamentare, inclusiv foștii membri ai Curții Constituționale, prin intermediul cărora se presupunea că avuse loc tentativa de puci, pur și simplu, au refuzat să participe la audieri;
  • finalmente, după ce presupușii puciști s-au pricopsit cu protecția PSRM, Comisia parlamentară de anchetă, de fapt, și-a dat obștescul sfârșit, odată cu demisia președintelui acesteia.    

Așadar, după constituirea, în noiembrie 2019, a majorității PSRM&PDM, s-a dovedit că Declarația cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republici Moldova e o banală declarație politică, fără vreun impact asupra realităților survenite după fuga din țară a liderilor Partidului Democrat și a Partidului Șor. În acest context, era de așteptat că și Procuratura Generală va clasa dosarul privind uzurparea puterii, deși Procurorul general a exprimat o altă părere. Totuși, după constituirea majorității PSRM&PDM, a devenit clar că ex-membrii CC, la fel ca și ex-procurorul general, s-au grăbit să-și dea demisia. Nu-i păștea absolut niciun pericol.

Reabilitarea grupării parlamentare a fugarilor Plahotniuc și Șor  

După scindarea PDM au ieșit la iveală grupările eterogene din cadrul formațiunii, inclusiv cea afiliată oligarhului Vlad Plahotniuc, acuzat de controlul ilegal și anticonstituțional exercitat asupra instituțiilor statului. De asemenea, a ieșit la iveală interesul comun, concertat al grupărilor parlamentare ale lui Vlad Plahotniuc, principalul beneficiar al furtului miliardului, și Ilan Șor, prin intermediul cărui a fost realizată frauda bancară. Aceste grupări chiar s-au reorganizat în Platforma parlamentară pentru Moldova (PPPM) pentru a-și etala forța politică. Membrii ei au fost etichetați de liderul PSRM, pe când visa la cel de al doilea mandat prezidențial, drept exponent al intereselor mafiei și bandiților (min. 7.00-15.21):  “... cu Parlamentul acesta nu mai ai ce face... 16-17 deputați și-au părăsit fracțiunile, pe ei i-au cumpărat, de aceea, unica soluție – alegerile parlamentare anticipate. Palhotniuc are deja 23-24 de deputați... el vrea să intre la guvernare. Știți cum fac bandiții, de obicei? Bandiții creează probleme, apoi vin și îți propun să ți le rezolve. Acum, Șor, Candu, Planotniuc încearcă să iasă la discuții... Toți înțeleg că este proiectul lui Plahotniuc... Așa că să cunoașteți că poziția principială, oficială a PSRM și a președintelui (Dodon) – noi nu avem niciun fel de discuții cu mafia și bandiții lui Plahotniuc și Șor. Maiei Sandu și lui Andrei Năstase le dau un sfat nu vă legați cu mafia și bandiții... Voi conștientizați că, dacă vă legați cu bandiții, voi nu aveți viitor. Vreau să cunoașteți poziția mea. Eu voi face tot posibilul ca să declanșez în timpul apropiat toate procedurile pentru ca să ajungem la alegeri parlamentare anticipate. Este principial, acest Parlament trebuie curățat și marea majoritate a cetățenilor își doresc acest lucru... imediat după prezidențiale, primul decret al noului președinte, ales de către popor, trebuie să fie „dizolvarea Parlamentului și alegeri parlamentare anticipate”. Eu voi face tot posibilul anume pentru acest scenariu”.

În pofida celor menționate, la 11 februarie 2021, PSRM a constituit o majoritate parlamentară cu această grupare a mafiei și bandiților, reabilitându-i și înnobilându-i. Astfel, ne convingem de involuția dramatică a lui Igor Dodon, care doar câteva luni în urmă, pe când era președinte și visa la un nou mandat prezidențial: era ferm în atitudinile sale împotriva mafiei și bandiților, exponenți cărora urmau a fi eliminați din Parlament prin intermediul alegerilor parlamentare anticipate; își avertiza pe principalii oponenții politice să nu coalizeze în niciun caz cu mafia și bandiții, fiindcă riscă să nu mai aibă viitor politic. Însă după pierderea alegerilor prezidențiale, liderul PSRM a ajuns la concluzia că singura cale de supraviețuire a formațiunii pe care o conduce este încropirea unei majorități parlamentare cu mafia și bandiții. Așadar, fiecare cetățean, dar mai cu seamă alegător al PSRM, poate judeca despre poziția principială, oficială a PSRM și a președintelui (Dodon).

Acestea sunt circumstanțele în care determinarea președintelui Maia Sandu, care a rămas fidelă angajamentelor din documentele votate și de PSRM, referitoare la statul capturat, investigarea puciului anticonstituțional, curățarea instituțiilor statului de elementele corupte etc., lucruri eventual tangibile prin intermediul alegerilor anticipate, a ajuns să fie calificată de PSRM, alături de exponenții mafiei și bandiților, drept tentativă de uzurpare a puterii.

În loc de concluzii – PSRM „nu are viitor”  

PSRM și liderul acestuia, Igor Dodon, i-a reabilitat pe rând, prin intermediul coalițiilor parlamentare, pe acoliții principalilor figuranți ai furtului miliardului – Plahotniuc și Șor. La început au fost reabilitați puciștii, care au scăpat de frica Comisii parlamentare pentru investigarea a puciului anticonstituțional. Apoi au fost reabilitați și chiar înnobilați exponenții demascați ai mafiei și bandiților.

Curtea Constituțională a adoptat avizul privind dizolvarea Parlamentului pornind de la analiza și sinteza propriei jurisprudențe. Deși pot exista păreri diferite față de avizul CC, totuși, un lucru trebuie să-i fie atribuit ca fiind corect – dreptul de a adopta decizii care nu permit perpetuarea aflării Guvernului în stare de interimat. Poziția schimbătoare, lipsită de principialitate a liderului PSRM, pe de o parte, și poziția intransigentă a președintelui Maia Sandu, pe de altă parte, în privința dizolvării Parlamentului a reprezentat un pericol real de perpetuare a guvernului interimar. Președintele Maia Sandu și-a anunțat determinarea să prefere demiterea sa din funcție, decât să numească un guvern al mafiei și bandiților: „Nu avem dreptul să permitem recapturarea statului. Poporul e deținătorul real al puterii în stat și este cel care poate să tranșeze această situație. La anticipate sau la referendum, oamenii vor decide viitorul lor și al țării”. De cealaltă parte, liderul PSRM și-a afișat determinarea să nu înceapă procedura de demisie a Maiei Sandu în eventualitatea refuzului de a numi un guvern al majorității PSRM&Șor. Evident, procedura de demitere nu avea sorți de izbândă. De aceea, avizul CC privind dizolvarea Parlamentului a creat condițiile necesare pentru ieșirea din criza guvernamentală și neadmiterea escaladării acesteia.

Acuzațiile PSRM și ale liderului acestuia la adresa președintelui Maia Sandu și CC privind uzurparea puterii este o aberație. De fapt, tentativa uzurpării puterii uzurpate, dar neinvestigate, poate însemna doar o tentativă de eliberarea de uzurpatori, prin invitarea poporului suveran la urnele de vot. Evident, nu există niciun fel de garanții că la alegerile anticipate PSRM și exponenții mafiei și bandiților nu vor obține majoritatea voturilor, dar această eventuală majoritate PSRM&Șor va fi consfințită de însuși poporul suveran, care după cum bine știm – dacă are posibilitatea să-și aleagă liber guvernarea, atunci își merită propria soartă.

Frica PSRM și a liderului acestuia de alegerile parlamentare anticipate a fost explicată de Igor Dodon – cine face alianță cu mafia și bandiții nu are viitor politic. De aceea, pentru a evita alegerile anticipate PSRM a recurs la inventarea a tot felul de trucuri ieftine. Unul dintre acestea este să ceară demisia președintelui Maia Sandu pentru ca alegerile parlamentare anticipate să aibă loc împreună cu cele prezidențiale. Asta după ce au anunțat că vor evită să pornească procedura constituțională de demitere. Năstrușnicia respectivă a liderului PSRM este extrem de nepotrivită, fiindcă ea, pe de o parte, evocă contrastul izbitor dintre cererea demisiei președintelui Maia Sandu pe fundalul pledoariei PSRM în favoarea coaliției cu mafia și bandiții, iar, pe de o parte, a evenimentelor din Rusia, unde sute de mii de cetățeni cer demisia președintelui Putin, acuzându-l că a creat în cea mai bogată țară a lumii un regim autoritar, oligarhic, o adevărată cleptocrație. Contrastul evocat de liderul PSRM, care a beneficiat în 2014 de suportul președintelui Putin pentru a deveni lider politic, ar trebui să-l nemulțumească pe ultimul. Iar astfel de nemulțumiri ar putea fi chiar mai dăunătoare pentru viitorul PSRM decât coalizarea cu mafia și bandiții.