logo

Constituția nu oferă limbii ruse statut deosebit de cel al altor limbi, președinte CC


https://www.ipn.md/public/index.php/ro/constitutia-nu-ofera-limbii-ruse-statut-deosebit-de-cel-7967_1079190.html

Unele articole din Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, din 16 decembrie 2020, subliniază rolul dominant al limbii ruse pe întreg teritoriul Republicii Moldova în raport cu limbile altor minorități etnice, fără să distingă între raionale în care ponderea ei este neînsemnată și raioanele în care ponderea ei este semnificativă, pentru a fi instituite obligații legale atât de stricte. Cu aceste precizări a venit președinta Curții Constituționale, Domnica Manole, după ce a fost emisă hotărârea prin care legea menționată a fost declarată neconstituțională, transmite IPN.

„Trebuie menționat că în Republica Moldova conținutul unei asemenea legi a constituit și constituie o chestiune complexă și sensibilă, care a fost transformată periodic în subiect politic. Totuși, Curtea este în afara oricărei dezbateri politico-electorale”, a notat Domnica Manole.

Președinta Curții a menționat că analiza a pornit de la articolul 13 din Constituție, în interpretarea hotărârii Curții din 5 decembrie 2013, potrivit căreia, limba de stat a Republicii Moldova este limba română. „Consacrarea constituțională a limbii române ca limbă de stat îi conferă acesteia caracterul de limbă oficială a statului. Cel de-al doilea alineat al aceluiași articol prevede că statul recunoaște și protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la funcționarea limbii ruse și a altor limbi vorbite pe teritoriul țării. Menționarea limbii ruse are, în acest text constituțional, un caracter exemplificativ și nu îi conferă limbii ruse, în Republica Moldova, un statut deosebit de cel al altor limbi vorbite pe teritoriul țării – ucraineană, găgăuză, bulgară, romani etc.”, a subliniat Domnica Manole.

Curtea a notat că, din prevederile articolului 13 din Constituție, se poate deduce că acesta recunoaște și protejează două valori și anume: caracterul oficial al limbii române ca limbă de stat și dreptul la păstrarea, dezvoltarea și funcționarea altor limbi vorbite pe teritoriul țării. În scopul soluționării sesizărilor, Curtea a utilizat datele statistice colectate la Recensământul populației din 2014 referitoare la structura populației după limba maternă și cele referitoare la structura populației după limba maternă în profil teritorial.

Curtea reține că prevederile articolului 13 din Constituție recunosc doar o singură limbă de stat și nu conțin sintagma „limbă de comunicare interetnică”. Statutul constituțional al limbii de stat tocmai implică funcția limbii de stat de a fi limba de comunicare între toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de originea lor etnică. „În pofida acestui fapt, legea contestată îi acordă limbii ruse un statut similar cu cel al limbii de stat. Acest statut se observă din articolul 2 alin. (2) din Lege, care menționează că limba rusă este limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova, folosindu-se la același nivel cu limba de stat”, se menționează în hotărârea Curții.

Prin legea contestată, limba rusă beneficiază de un asemenea tratament preferențial indiferent de numărul membrilor minorităților etnice care o utilizează în raioanele țării. Potrivit CC; tratamentul preferențial al limbii ruse în comparație cu celelalte limbi ale minorităților etnice, prin poziționarea ei la nivelul limbii de stat, contravine articolului 13 din Constituție.

Curtea a mai stabilit că legea contestată nu conține o politică lingvistică stabilă, sustenabilă și clar definită din perspectiva exigențelor constituționale. Lipsa unei asemenea politici prejudiciază interesele societății și face ca Parlamentul să nu-și respecte obligația pozitivă care decurge din Constituție.

Curtea a reținut că în vederea asigurării aplicării prevederilor Legii contestate autoritățile statului vor trebui să aloce mijloace financiare suplimentare, care, în prezent, nu au fost estimate. Este vorba de cheltuieli pentru traducerea actelor oficiale ale organelor puterii de stat și ale administrației publice, pentru traducerea denumirilor instituțiilor publice, pentru pregătirea înscrisurilor de pe plăcile cu denumirea autorităților publice, pentru traducerea denumirii mărfurilor, a instrucțiunilor etc. În conformitate cu prevederile existente, orice propunere legislativă care atrage majorarea cheltuielilor bugetare poate fi adoptată numai după ce este acceptată de Guvern și nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare. Curtea a notat că la secțiunea rezervată avizului Guvernului de pe site-ul Parlamentului, la proiectul de lege care a precedat Legea contestată, nu există anexat niciun document.

Hotărâre este definitivă, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial. Curtea s-a pronunțat ca urmare a două sesizări depuse de către deputații Octavian Țîcu, Dinu Plîngău și Maria Ciobanu. Hotărârea este însoțită de o opinie separată a judecătorului constituțional Vladimir Țurcan.

În timpul examinării, dar și a pronunțării hotărârii, în fața Curții au avut loc concomitent două acțiuni de protest. O tabără, care pledează pentru anularea legii, a scandat „Limba română – unica stăpână!”, iar cealaltă – lozinci în susținerea limbii ruse. Polițiștii au format un cordon între manifestanți.