Cultura se sufocă între hotare. Interviu Info-Prim Neo cu muzicianul austriac Hubert Von Goisern și conducătorul formației Zdob și Zdub Roman Iagupov
Print Send by email
12:34, 28 Iul 2007
Muzicianul austriac Hubert Von Goisern este inițiatorul proiectului „Linz Europa Tour 2007-2009“ care își propune să înrunească muzicieni din diferite țări prin care trece Dunărea. Artiștii sunt îmbarcați pe corabie, acolo trăiesc și crează în comun, periodic aruncă ancora în unul din cele 20 de porturi ale Dunării, trasformă corabia în scenă dotată cu echipament de sunet performant, lumini și monitoare și încep show-ul.

La Ismail au ajuns pe 26 iulie. La spectacolul cu participarea redutabilei formații moldovenești Zdob și Zdub a fost prezent și corespondentul Agenției Info-Prim Neo.

- E nevoie de mult curaj pentru a te lansa într-un asemenea proect. Cum v-ați decis să vă asumați atâtea responsabilități?

Hubert Von Goisern: Proectul era un vis mai vechi în reuștita căruia la început nu credea absolut nimeni. Am muncit enorm de mult, și într-un sfârșit l-am văzut realizat. Ne-am îmbarcat pe corabie și am pornit de-a lungul Dunării în jos. Scopul cel mai important al ideii noastre este de a întalni muzicieni din diferite țări, diferite culturi ca astfel să se poata produce acest schimb de experiență. Am pornit pe 22 iunie de la Wiena - Austria și am trecut până acum prin Melk, Passau - Croația, Orșova, Brăila, Galați - România, câteva orașe de pe Dunăre din Bulgaria, apoi mergem iar prin România - Tulcea și Sulina. Urmează apoi Budapesta, Belgrad, Novi Sad, Bratislava. Vara aceasta o încheiem cu un concert la Linz - Austria. Pentru vara viitoare ne rămân orașele situate mai sus de Linz, până ajungem la Marea Nordului. Iar proectul întreg se va âncheia cu un grandios spectacol la Linz, capitala culturii europene, în 2009 la care vor fi invitate să participe toate trupele implicate în acest proiect. În felul acesta sper mult că voi reuși să lărgim aria și conexiunea culturală spre est a regiunilor aflate de-a lungul celor 2889 km ai Dunării. Stabilirea contactelor culturale între națiuni poate duce la o înțelegere și mai bună între popoare.

Roman Iagupov: Muzica i-a dăruit libertatea lui Hubert și el o transmite celorlalți. Am comunicat cu el foarte mult, am avut repetiții împreună și chiar am cântat împreună. Pentru noi Dunărea e un fel de fenomen natural de-a lungul căruia nu trebuie să existe hotare, nu trebuie să sufere din cauza civilizației. Dunărea are nevoie de libertate. Muzica este un limbaj accesibil tuturor, indiferent de pe ce colț al pământului este individul, ea trebuie să călătorească fără vize, nu trebuie oprită de sârmă ghimpată și hotare. Personal am obosit foarte mult de aceste hotare, de explicații cine sunt, unde mă duc, pentru cine vreau să cânt, de ștampile în pașaport și alte lucruri care sugrumă libertatea omului.

Hubert Von Goisern: Felul în care trăește Europa, încercarea de a se unifica e destul de importantă, incitană și distractivă chiar la un anumit moment. Dar, spre deosebire de SUA, Europa e mult mai bogată în națiuni, culturi și tradiții. De aceea este cert că, în această unificare, fiecare țară are obligația să-și păstreze cultura sa. Nimeni nu are dreptul să-ți trădeze principiile, tradițiile seculare și demnitatea sa de neam. Cultura are menirea de a susține buna înțelegere dintre popoare. Ar fi o mare reușită dacă am putea să primim această diversitate muzicală ca pe una singură.

- Au mai existat tentative de a realiza astfel de proecte?

Hubert Von Goisern: În ultimii 10 ani au existat chiar 15 astfel de intenții de proect, dar la grandoarea lui e greu să reușești, astfel încât mulți au renunțat și eu, se pare, sunt primul care a avut norocul să meargă înainte. E adevărat că în anii 60-70 a mai existat un astfel de proect, dar nu era atat de mare și ideia lui era puțin diferită de a noastră.

- După ce principii ați ales trupele paricipante în proect?

Hubert Von Goisern: Pentru a selecta trupele potrivite am făcut 2 expediții de documentare. În primul rând, le-am ales pe acele care mi-au căzut mie la inimă, vibrația cărora e asemănătoare cu a mea. Nu am mers după principii de logică și tactică, dar după îndemnul inimii. Important e să găsim limbaj comun ca să putem colabora și în viitor. Și un alt criteriu e ca trupa să fie din zona în care ancorează corabia noastră.

- Cum ați fost primiți pe unde ați mers?

Hubert Von Goisern: O, imi rămân impăresii foarte frumoase. A meritat să fac acest efort, chiar dacă au fost și câteva orașe care nu m-au impresionat, dar despre asta nici nu vreau să-mi amintesc. Totul decurge neobișnuit de frumos și mă bucur că am pornit în această aventură.

- Prin ce va interesat proectul aceasta?

Roman Iagupov: Proectul în sine e fenominal. După părerea mea show bizul în partea estică a Europei lasă destul de mult de dorit. În Moldova, Ucraina, România nu se produc multe performanțe artistice de valoare. Iar show-urile de adevărată încărcătură artistică se produc mai mult în Europa. Și chiar dacă mai există și în spațiul nostru, ele atrag mai mult în plan comercial. În cadrul proectului realizat de Hubert m-am simțit nu doar muzician, dar un muzician care poate comunica în plan artistic cu alți muzicieni de valoare, care-și poate realiza potențialul artistic în proecte de înaltă ținută culturală. Așa se produce schimbul de experiență, așa simți suflul libertății, suflul Europei și a înaltei culturi. Și lucrul ăsta e important, pentru că mă plictisește participarea în concerte mecanice de la care nu poți lua nimic pentru sine, nu-ți conferă satisfacție sufletească și împlinire pe plan artistic. Colaborarea noastră e abia la început. Avem intenția de a realiza câteva piese împreună, videoclip la ele, pentru a le lăsa celor care vin în urma noastră. Poate ieși un lucru destul de interesant în combinația folclorului austriac cu cel român în prelucrare modernă. Vom reuși un lucru care nu le reușește politicienilor.

- În afară de concertele susținute în cadrul proectului „Linz Europa Tour 2007-2009” ce mai faceți?

Roman Iagupuv: În general avem foarte multe concerte. Mai cu seamă în aer liber. Săptămâna viitoare mergem la B’ESTIVAL în România. Avem concerte în Ucraina, Rusia, România și în curând începem turneul nostru în Germania. Mereu pe drum. Am vrea să ne oprim puțin, să intrăm în studio și să mai imprimăm piese noi, dar graficul încărcat al turneelor nu ne lasă deocamdată timp pentru asta. Sperăm mult că vom reuși măcar piesa care am făcut-o împreună cu Hubert Von Goisern să o putem imprima.

- A ieșit o colaborare remarcabilă: cât timp ați licrat la piesă?

Roman Iagupov: În martie Hubert a stat la noi 5 zile și atunci am început. Și înainte de concerte iar am avut câteva repetiții. De asta a reușit atât de bine, pentru că totul a fost gândit.
De fapt Zdubii au cântat îpreună cu formația lui Hubert câteva piese: Miorița din repertoriul formației, unde partiția surorilor Osoianu a fost interpretată de fetele din formația Hubert Von Goisern și o altă piesă din reperoriul trupei austriece.

- Nu vă obosește drumul și turneul?

Hubert Von Goisern: Nu, n-am obosit. Noi luăm atata energie de la oameni si muzică că nu rămâne timp de oboseală. E bine să ai rezonanță, că altfel lasă impresia că nu place ceea ce faci. Diferite regiuni, diferite mentalități și reacții la fel diferite. Sunt fericit că suntem împreună cu muzicienii mei ca o familie și deja de 6 săptămâni plutim pe Dunăre și ea are o energie purificatoare. Alungă spiritele rele și ne susține buna dispoziție.

Roman Iagupov: Aici am înțeles că dragostea și libertatea nu e doar un mit, ele există în realitate. Hubert are o filosofie aparte. Și cu cât mai mult discut cu el, cu atât mai mult mă pătrund de aceste adevăruri. Nu există doar viață grea, plină de probleme. Am văzut și aspectele ei frumoase. Comunicarea cu Hubert e o experiență bună pentru mine.

(0) comentarii
Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS