Moldova este țara care creează The Bat!-uri
Print Send by email
05:03, 26 Mai 2014

Interviu IPN cu directorul companiei IT Ritlabs, Maxim Masiutin


Ideea unui interviu cu Maxim Masiutin mi-a revenit în minutele când îi ascultam povestirea despre compania Ritlabs la conferința internațională "Moldova ICT Summit", care a avut loc recent la Chișinău. Dar gândul l-am avut inițial în urmă cu câțiva ani, când auzisem de la un cetățean străin o definiție foarte specifică pentru Moldova: „Când trebuie să explic ce fel de țară este Republica Moldova, spun că este țara care a creat The Bat!”. Și încă ceva: „Dacă în această țară se creează The Bat!-uri, de ce atunci vă mai plângeți? Nu să vă plângeți trebuie, ci să lucrați, iar dvs. știți să faceți aceasta”. Astfel, sper foarte mult ca discuția de azi nu doar să dezvăluie secretele despre cum s-a creat programul principal pentru computer sau compania   IT, dar și să ne ajute să „definim” câte ceva din regulile după care trebuie creată propria țară și propria societate. Ca să nu mai avem motiv să ne plângem…
---

- Stimate domnule director, cum s-a născut ideea de a scrie un program atât de puternic?

-
Faptul care ne-a unit pe noi, oamenii de la firma”Ritlabs”, în anul 1998, a fost acela că ne plăcea tuturor să comunicăm prin poșta electronică și să participăm la conferințe electronice, cu mult încă timp înainte ca Internetul să devină accesibil pe larg în Moldova. Eram membrii organizației necomerciale  „Fidonet”. Aceasta reunea persoane care încă înaintea apariției internetului, utilizând tehnologii speciale, la computere obișnuite cu ajutorul modemelor și a liniilor telefonice, plătind minutele de legătură telefonică, își transmiteau reciproc mesaje textuale prin toată lumea.

Iar motivul venirii pe lume a programelor noastre este unul destul de banal. Niciunul dintre programele care existau pe atunci nu ne convenea. Tocmai așa au apărut toate programele noastre: Dos Navigator, Argus, The Bat!, Batpost, The Bat! Voyager.  

Atunci, în Moldova apăruseră primele linii separate de conectare la internet, nu exista niciun program care să poată utiliza internetul suplimentar la modemele telefonice existente pentru a transmite corespondența dintre membrii rețelei Fidonet. Nu exista un program care să poată automat, folosind simultan și conexiunile internet, și câteva modeme telefonice, să transmită fișiere la distanțe mari. Noi nu puteam tolera o asemenea stare de lucruri și am scris programul  Argus. Acesta a fost din start pe gustul băncilor comerciale, care l-au utilizat pentru schimbul automat de fișiere cu filialele lor. Era suficient să plasezi fișierele în mapele corespunzătoare filialelor și în continuare programul le făcea pe toate independent. Angajatul bancar putea dormi liniștit, știind că fișierele vor ajunge de sine stătător la filiale, întregi și nevătămate. Astfel, băncile, înarmându-se cu programul nostru Argus, ne-au apreciat înalt experiența de expediere sigură și fără pericol a fișierelor, pe care noi am preluat-o din tehnologiile care se aplicau în rețeaua Fidonet.

- Dar anumite programe de poștă existau la acel moment, prin ce nu vă conveneau?

- Până în anul 1998, până am scris programul The Bat!, nu exista posibilitatea unei activități cu adevărat eficiente cu poșta electronică pe internet. Programele pentru corespondență pe internet de atunci nu aveau șabloane, autovizualizare, iluminare a textului citat și o mulțime de alte opțiuni mici, dar comode, pe care le aveau redactorii de poștă Fidonet. Noi aveam impresia că, dacă programatorii au creat redactorii de scrisori pentru Fidonet pentru ei înșiși, atunci programele de poștă existente pentru internet erau create într-un fel „pentru cineva”, „de ochii lumii”. De parcă autorii de programe pentru corespondență pe internet nu își foloseau creațiile proprii, nu comunicau prin poșta electronică, ci luau legătura cu alte persoane doar prin poșta pe hârtie sau la telefon.

Astfel, de exemplu, Outlook Express, chiar dacă permitea preluarea poștei de pe câteva accaunt-uri concomitent, dar pentru ca în acesta să poată lucra nu doar o singură persoană, trebuia să-ți faci în Windows mai mulți utilizatori și să supraîncarci sistemul operațional de fiecare dată, când cineva va dori să-ți citească poșta. În Netscape Messenger puteai să-și faci mai multe profiluri, dar pentru a include o altă persoană trebuia să supraîncarci programul, închizând toate geamurile acestuia. În plus, Messenger nu putea vizualiza corect scrisorile în care era indicată incorect codificarea textului rus. În acest caz, el, nu se știe de ce, considera că scrisoarea este scrisă în KOI-8 și nici măcar schimbarea codificării nu era în măsură să-l reconvingă. Nici Pegasus Mail nu era puternic la capitolul limba rusă, ba mai mult, percepea litera rusească "я" ca pe un simbol de serviciu și ajungând la aceasta întrerupea tipărirea scrisorilor la imprimantă. Ba și siguranța acestor programe lăsa de dorit.

- Judecând după realitățile de azi, rolul siguranței comunicării pe internet atunci era deja actual?

- Transmiterea secretă a informației este actuală în toate timpurile. Anume pentru acest motiv, creând toate programele noastre, am acordat o mare importanță problemei siguranței transmiterii datelor. Programele noastre îndeplineau cerințele băncilor, ale structurilor de stat, ale întreprinderilor mari. Așa cum mulți conducători ai secțiilor de informatizare ale acestor instituții erau și ei membri ai rețelei de Fidonet și cunoșteau faptul că noi atribuim o mare importanță transmiterii sigure a datelor, aceștia au ales imediat programele noastre pentru organizațiile lor. Programele noastre erau nu numai cele mai comode, dar și cele mai sigure.  

- Cum ați căutat surse de finanțare?

- În anul 1998, nu aveam finanțare din exterior, în schimb aveam convingerea că dacă facem cel mai bun program în segmentul nostru, acest program își va găsi utilizatorii imediat. Iar aceasta înseamnă că nici veniturile nu se vor lăsa mult așteptate. Principalul este hărnicia și insistența.

În primul an, vânzările au crescut lent. Partea leului din banii câștigați se cheltuia pentru plata chiriei, a conectării la internet, dar faptul care ne-a salvat era acela că ne cunoșteau utilizatorii rețelei Fidonet, care erau convinși că programele noastre sunt cele mai bune de felul lor. Tocmai acești utilizatori și au fost primii cumpărători ai produselor noastre. Ei ne-au ales pe noi ca să nu se chinuiască cu programele existente. Cu primii noștri utilizatori am comunicat la direct, îi cunoșteam pe toți pe nume. Este un lucru foarte important: să menții contactul cu utilizatorii la direct, fără mediatori, să obții legătura inversă, opinia despre programul tău, rapid și eficient.

- Dar pentru menținerea proiectului principal era nevoie de bani. Sau ați câștigat din comenzi mici?

- Noi nu am încercat să ne ocupăm de crearea sistemelor de contabilitate, a băncilor de date, de crearea unor programe speciale la comandă etc. Aceste direcții erau la modă pe atunci, se plătea mult pentru ele. Noi știam că drumul pe care l-am ales va fi lung. Principalul e să mergi înainte. Într-un anumit mod, noi cunoșteam aceasta, chiar dacă mulți prieteni considerau pe atunci că producția de programe nu este o afacere. Practic, nimeni nu înțelegea și nu accepta ideile noastre. Tot de ce ne ocupam noi părea pe atunci un domeniu exotic. Pentru majoritatea oamenilor, noțiunea de poștă electronică în anul 1998 era una destul de vagă.

Tot pe „pielea proprie” am testat unele inovații de program, care ne-au permis să organizăm mai bine procesul de producție. De exemplu, am fost printre primii deținători de carduri bancare din Moldova. Ne plac tehnologiile după care funcționează cardurile bancare și am devenit pionierii e-commerce în Moldova. Din septembrie 2000, am început să acceptăm plățile pe baza cardurilor de credit la direct de la cumpărătorii noștri prin intermediul unei bănci moldovenești, până atunci primeam astfel de plăți prin intermediul unor dealeri de peste hotare. Am primit circa zece mii de plăți pentru programele noastre direct, după care am decis să ne concentrăm în exclusivitate pe scrierea programelor, iar obligațiile de acceptare a plăților de pe carduri le-am pus în totalitate în sarcina dealerilor.

- Rezultă o contabilitate complet transparentă?

- Anume. Există și un alt argument în favoarea circuitului monetar fără numerar și a cardurilor bancare: calcularea salariului direct în contul angajatului și niciun fel de case și registre de evidență. Noi le oferim oamenilor un salariu mare, pentru noi nu are sens să lucrăm în subteran. Toți banii noștri trec prin bancă. Noi nu avem de a face cu numerarul și nu ne este interesant să organizăm anumite scheme sofisticate. Afacerea trebuie să fie simplă și explicită. În țara noastră, plătind impozite, poți ridica un salariu mare și, totodată, dormi liniștit, știind că legea și toată puterea statului sunt de partea ta. Și ca rezultat, în anul 2013, conform rezultatelor unei selecții organizate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, firma noastră s-a învrednicit de titlul  „Contribuabil conștiincios”. Aproape 700 de mii de agenți economici, înregistrați în republică, au participat la selecția dură. Firma „Ritlabs” S.R.L. a ajuns printre cele mai bune treizeci de întreprinderi, și nu doar în domeniul IT, dar dintre toate cele 700 mii de firme. Au primit distincții doar treizeci de firme care asigură un grad înalt de transparență a contabilității și a activității economice. Acestea oferă o parte considerabilă din încasările fiscale la buget și prezintă un mare interes pentru stat ca fiind niște contribuabili conștiincioși.

- Aveți concurenți în Moldova?

- În Moldova nu sunt prea multe firme care creează programe pentru computer integral, de la început și până la capăt, și le vând în numele lor în lumea întreagă. Există multe firme care se ocupă de organizarea muncii oamenilor de executare a comenzilor. Iar un brand în domeniul IT, cunoscut peste hotare, îl avem doar noi. Compania noastră este lider în Moldova după numărul de cumpărători peste hotare. În fiecare an ne vindem produsele în medie în o sută de țări ale lumii. Datorită acestui fapt, în anul 2003, firma s-a învrednicit de titlul „Exportatorul anului”, instituit de organizația de stat pentru promovarea exporturilor din Moldova (MEPO).

- Orice program bun ajunge neapărat în mâinile piraților. Pe cât de serios această problemă afectează produsele dvs.?

- Cu regret, pirateria este problema principală cu care ne confruntăm, din momentul înființării firmei și până în prezent. Adică sustragerea de produse ale activității intelectuale, a activelor nemateriale. Pirateria înflorește în lumea întreagă. În statele în care se luptă împotriva pirateriei, vânzările programelor noastre cresc. Împotriva pirateriei trebuie să luptăm, mai ales, în domeniul producției de programe. Programul pentru computer este un produs care se învechește rapid. Cel mai mare termen de viață al unui program este doi ani, în continuare programul cere perfecționare. Banii pe care noi i-am ratat în această perioadă scurtă, pentru noi sunt pierduți pentru totdeauna, și nu doar pentru noi. Statul, fondul de pensii etc., sunt cu toții verigile unui lanț. Un mare număr de oameni în toată lumea utilizează programul nostru  The Bat! ilegal, iar aceasta înseamnă bani grei, ratați pentru bugetul țării. Țin să revin la problemele cu siguranța informațiilor, la care m-am referit mai devreme. Chiar din start, creând programele Argus și The Bat!, am constatat că utilizatorii din Germania și din Rusia au fost cei care au acordat o atenție specială problemelor de siguranță. Utilizatorii din aceste țări s-au adresat cel mai frecvent în probleme de securitate. Și s-au adresat nu doar atunci, în anul 1998, dar și acum, în 2014. Aceasta nu a putut să nu influențeze statisticile vânzărilor noastre. O bună parte din cumpărători ai programelor noastre revine anume acestor țări.

- Dacă utilizatorii legali ai programelor Dvs. se află în principal peste hotare, cum îi găsiți?

- De regulă, nu noi îi găsim, ci ei pe noi, și aici ajută modul nostru de a aborda crearea produselor. Atunci când elaboratorul scrie un program nu pentru sine, ci la comandă, nu întotdeauna este ușor să satisfaci nevoile beneficiarului. Deseori se întâmplă ca fie că beneficiarul, fie că executorul (sau ambii) să rămână nemulțumiți de rezultatele colaborării. Astfel, cea mai corectă, în viziunea mea, este scrierea de programe pentru sine, pentru propria plăcere, și publicarea programelor proprii în așa manieră încât alți oameni, dacă le va plăcea creația ta, să poată plăti pentru ea. Atunci, în ultima instanță, și autorul, și utilizatorul vor rămâne mulțumiți.

De asemenea, este important să delimitezi particularitățile principale ale produsului de cele secundare. De exemplu, în programul Argus (ceea ce înseamnă „veghetorul atotvăzător neostenit”) scopul principal al programului a fost transmiterea sigură a fișierelor fără intervenția utilizatorilor. Iar scopul principal al programului The Bat! – activitatea sigură și eficientă cu volume de corespondență mari. Pentru acest motiv, am implementat scrierea scrisorilor în format html doar în a doua versiune a The Bat!. Am considerat că în cazul unor volume de poștă mari, scrierea scrisorilor cu utilizarea formatării html nu va face decât să încetinească munca utilizatorului. De menționat că, deși utilizatorii clientului poștal și primesc scrisori formatate complicat, majoritatea lor pentru redactare au nevoie doar de opțiunile principale, precum „subliniază cuvântul” sau „inserează o imagine”. Pentru acest motiv, nu am făcut din The Bat! un redactor de pagini web.

De altfel, atât crearea unui vizualizator, cât și a unui redactor HTML cere un volum de lucru destul de mare. Așa cum crezul nostru este siguranța mai presus de toate, nu am utilizat componentele sistemice HTML de la Microsoft, care intră în setul de livrare ОС Windows, care erau pe atunci ținta principală a programelor dăunătoare. Am elaborat componentele noastre proprii pentru funcționarea HTML, astfel ca programul să nu ajungă victima virușilor îndreptați asupra componentelor Windows, și utilizatorii au apreciat înalt acest avantaj al programului The Bat!

- De ce, totuși,  The Bat!?

-
Utilizatorii noștri deseori ne întreabă de ce din toată diversitatea lumii animale am ales anume liliacul în calitate de simbol și denumire a produsului nostru. Răspunsul este simplu: liliecii sunt singurele mamifere care știu să zboare, iar majoritatea speciilor de lilieci posedă asemenea ecolocație și un sistem complicat de orientare acustică, care le permite să se deplaseze cu o exactitate plină de virtuozitate și să găsească hrană, dar și să comunice unii cu ceilalți pe întuneric, fără să se vadă reciproc. Poșta electronică este un tip de comunicare în care partenerul nu se vede, iar programul de poștă al nostru le oferă utilizatorilor nu doar senzația de planare, dar chiar una de zbor adevărat. Noi vă urăm și dvs. ca afacerea dvs. la fel de ușor și cu adevărat, să-și ia zborul în sus, ocolind piedicile cu o exactitate plină de virtuozitate și depășind dificultățile în calea spre succes.

Valeriu Vasilică, IPN


(1) comentarii
zozo
09:55, 15 Iunie 2014

а потом начальство увольняет с вопросом: нахуя работу не работал, сидел и ковырялся в говнобате?????

Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS

ANUNȚURI

Vezi toate

COMUNICATE DE PRESĂ

Vezi toate

Ultimele video

Conferințe IPN [HD] | Dezvelirea bustului în cinstea unui membru al Sfatului ȚăriiConferințe IPN [HD] | Preferințele moldovenilor privind sărbătorile de Paști
Conferințe IPN [HD] | Interviu IPN: Evoluția relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea EuropeanăConferințe IPN [HD] | Patimi, iertarea și împăcarea în politică
Vezi toate
banner creditex